AVIZ

la proiectul Programului de Stat al măsurilor de combatere a

criminalităţii şi asigurare a menţinerii ordinii de drept

în Republica Moldova pe anii 1997-1998[1]

 

Combaterea criminalităţii trebuie să devină obiectiv una dintre direcţiile prioritare de activitate a noului Guvern al Republicii Moldova. În acest context se cere elaborarea politicii statale vizând combaterea criminalităţii şi respectiv adoptarea unui Program de stat în acest domeniu. De aceea, prezentul proiect al Programului de stat al măsurilor de combatere a criminalităţii şi asigurare a menţinerii ordinii de drept în Republica Moldova pe anii 1997-1998, este binevenit şi actual. Însă, cu regret, proiectul avizat în aşa volum şi cu aşa conţinut nu poate fi denumit Program, cu atît mai mult, nu-i putem atribui calificativul „de Stat”.

Într-adevăr Proiectul nu satisface cerinţele înaintate unui Program, care presupune un scop bine determinat cu sarcini concrete şi etape de realizare a lor; de asemenea Programul trebuie să cuprindă nu numai măsurile ce trebuie desfăşurate pentru atingerea obiectivelor propuse, ci şi mecanismul de realizare a acestor măsuri, resursele materiale, financiare, umane necesare în acest scop, modul de efectuare a controlului asupra realizării măsurilor stabilite. Şi, bineînţeles, Programul respectiv trebuie să fie o parte integrală a Programului de activitate a Guvernului pentru viitorii 3-5 ani.

În corespundere cu cele expuse, apreciem prezentul proiect drept un set de măsuri ce ţin de combaterea infracţionismului în Republica Moldova.

Propunem a-l numi: „Unele măsuri ale Guvernului Republicii Moldova vizînd combaterea criminalităţii şi asigurarea ordinii de drept pentru anii 1997-1998”. În acelaşi timp se impune şi elaborarea Programului de stat vizînd controlul asupra criminalităţii.

Referindu-ne la conţinutul materialului avizat se poate constata că toate măsurile planificate sunt strict necesare şi actuale, cu toate că unele dintre ele nu sunt raportate la situaţia reală şi posibilităţile noastre.

Într-adevăr, pornind de la realitatea economică în care se află Republica Moldova şi perspectivele de redresare a situaţiei create, estimăm unele măsuri propuse ca fiind utopice. De pildă, transpunerea în fapt a pct. 3, adică crearea unui fond naţional de susţinere şi protecţie a victimelor infracţiunilor, deşi în general este necesară, în realitate însă este imposibilă, căci necesită resurse financiare considerabile, de care Republica Moldova nu dispune. Acelaşi lucru şi în cazul legii „privind adaptarea socială a persoanelor care au ispăşit pedeapsa penală” (pct. 10a), în condiţiile unui sistem de relaţii sociale aflat într-un proces de reconstrucţie, unui cadru legislativ în curs de formare, lipsei de specialişti în materie, această idee, perfect valabilă în sine, este din punct de vedere practic o imposibilitate, o himeră.

Constatam că o serie de masuri (spre exemplu, cele cuprinse în pct. 9) anterior au mai fost incluse în cîteva rînduri, pe ordinea de zi, stabilite termenele de realizare, fără ca să fie aduse la îndeplinire. Prin urmare, se impune nu o replanificare, ci examinarea cauzelor ce au condus la neîndeplinire, precum şi găsirea soluţiilor de soluţionare a chestiunii şi neadmiterii unui nou eşec.

Considerăm că scadenţa realizării unor măsuri cuprinse în proiect vizează o perioadă mult prea îndepărtată, în timp ce logica acestui set de măsuri ori necesităţile practice impun o infracţiune mai rapidă. Bunăoară, desfăşurarea conferinţei practico-ştiinţifice „Criminalitatea în ţară: starea, dinamica, realităţile, tendinţele, măsurile de combatere şi profilaxie” (pct. 13) trebuie să fie nu în trimestrul IV (anul curent), ci în trimestrul II, deoarece ea ar avea ca efect vehicularea unor date ştiinţifice utile şi preţioase, în condiţiile unei penurii acute (în ţara) a acestora, în ceea ce priveşte asigurarea metodico-ştiinţifică a combaterii criminalităţii. La fel, soluţionarea chestiunii înregistrării dactiloscopice de Stat a cetăţenilor Republicii Moldova (pct. 4), implementarea acestei înregistrări trebuie efectuată în regim de urgenţă, pentru a putea fi realizată în paralel cu procesul de eliberare a noilor acte de identitate, ceea ce ar duce la reducerea cheltuirii resurselor financiare, temporale, umane etc., fapt deosebit de important în condiţiile economice ale Republicii Moldova. Acelaşi lucru poate fi spus şi în sens invers, unele măsuri preconizate pentru un termen apropiat nu sunt efectiv de neamînat.

Apreciem ca unele măsuri au un caracter vag, neavînd o formulare precisă, explicită, fapt ce poate duce la o realizare neadecvată, chiar, ceea ce este mai greu, la o realizare formală. Un exemplu pregnant ne poate servi punctul nr. 8 care fixează: „Modernizarea echipamentului, mijloacelor tehnice şi criminalistice, armamentului pentru îmbunătăţirea activităţii structurilor operative de investigaţii şi anchetă penală ale organelor poliţiei şl securităţii ce exercită acţiuni de combatere a criminalităţii şi menţinerii ordinii de drept”; sau pct. 29 (a se vedea proiectul).

O atenţie deosebită merită cap. 2 – Asigurarea metodico-ştiinţifică a combaterii criminalităţii. Evaluăm acest capitol ca indispensabil şi oportun, în condiţiile în care acest imperativ se impune de mult timp. Totodată, considerăm că acest grup de măsuri ar fi trebuit să preceadă toate celelalte, tocmai pentru a construi activitatea practică de combatere a flagelului criminalitate pe o bază ştiinţifică solidă, fapt care ar fi imprimat o eficacitate certă şi un cost social-economic, politic redus.

Deşi multe dintre măsurile preconizate sunt valabile şl necesare prin forţa lucrurilor, au fost implementate cu succes în practica combaterii criminalităţii a altor ţări, totuşi ele au fost preluate fără a fi adaptate specificului realităţii (economice, sociale, politice culturale etc.) prezente în Republica Moldova. De asemenea, constatăm că n-au fost introduse multe propuneri eficiente şi chiar necesare, emise deja de unii savanţi, practicieni, instituţii etc. şi aduse la cunoştinţa opiniei publice. O analiză puţin mai profundă dezvăluie faptul ca, în ansamblu, cele preconizate nu creează un sistem unitar, se simte o lipsă de coeziune internă, o oarecare desparitate. Acest proiect este util, dar nu poate servi decît ca etapă preliminară, intermediară spre adoptarea unei strategii bine elaborate, corect orientate şi deplin stabilite.

Considerăm că Academia de Poliţie este gata de a se implica în elaborarea Programului vizat şi, de asemenea, a altor măsuri ce ţin de combaterea criminalităţii. În acelaşi timp atragem atenţia asupra faptului că înzestrarea tehnico-ştiinţifică şi materială a Centrului de cercetări ştiinţifice (unitatea investigativă de bază a Academiei de Poliţie) nu permite desfăşurarea unor cercetări profunde şi de anvergură. În perspectivă, dacă deficienţele majore vor fi lichidate Centrul de cercetări ştiinţifice poate deveni o instituţie aptă de a efectua comenzi mult mai importante şi realiza proiecte mult mai ample, susceptibile de a contribui considerabil la combaterea fenomenului infracţionalităţii.

 

 



[1] Avizul a fost întocmit de Valeriu Bujor, Octavian Bejan şi Sergiu Ilie, fiind semnat de rectorul Academiei de Poliţie “Ştefan cel Mare”, Tudor Roşca. 

События