Raportul

 prezentat în Cadrul Conferinței Criminologice Naționale

CRIMINOLOGIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA:

 REALIZĂRI, PROBLEME, PERSPECTIVE.

4 martie 2008

 

 

 

Onorată asistenţă.

Doamnelor şi domnilor!

 

Teoria criminologică este aceea care trebuie să direcţioneze procesul de căutare a unor căi conceptuale de sporire a eficacităţii luptei contra criminalităţii, corupţiei şi altor patologii sociale.Ca ştiinţă, criminologia a apărut ca răspuns la o necesitate socială obiectivă – şi anume a necesităţii de a asigura cu un adecvat suport teoretic activitatea statului vizând combaterea criminalităţii şi asigurarea ordinii de drept.  Viaţa a confirmat necesitatea criminologiei, nimeni nu mai pune la îndoieli  suveranitatea  şi identitatea acestei ştiinţe.

 

Până a trece la subiectul raportului meu aşi vrea să spun următoarele: starea criminologiei, statutul ei social, existenţa unui mecanism statal de stimulare a cercetărilor criminologice şi de dezvoltare  într-un stat sau altul este un test social, un indicator al maturităţii democraţiei în statul concret. Criminologia este primită, acceptată şi promovată doar în statele cu adevărat democratice. Nici o dictatură, nici o pseudodemocraţie nu a tolerat criminologia.

A venit timpul să testăm statul moldav şi timpul va arăta în ce categorie de state ne încadrăm noi, constat doar că,  apelurile şi iniţiativele criminologilor înaintate, începând cu primul parlament şi până azi, nu au fost auzite, ori mai bine zis au fost ignorate.

 

Onorată asistenţă!

Este o axiomă deja, că succesul (s-au insuccesul) în contracararea criminalităţii, corupţiei şi altor patologii sociale corelează direct cu nivelul de asigurare teoretică a tuturor aspectelor ce ţin de combaterea şi prevenirea acestor vicii sociale.

 

         Cu regret constat că asigurarea ştiinţifică a măsurilor vizând combaterea criminalităţii, corupţiei şi altor deviaţii sociale în Republica Moldova nu poate fi numită astăzi satisfăcătoare.

 

 Republica Moldova este una din puţinele ţări din spaţiul european şi CSI, unde cercetările fundamentale în acest domeniu sunt o raritate, unde nu se realizează prognoze şi expertize criminologice. Lipseşte dirijarea şi planificarea cercetărilor criminologice pe plan naţional şi, de asemenea, un sistem de pregătire a cercetătorilor şi analiştilor în domeniul respectiv; potenţialul existent nu este valorificat, acesta fiind dispersat şi preocupat de realizarea intereselor departamentale şi de ordin secundar. Şi chiar dacă este recunoscută necesitatea obiectivă de asigurare ştiinţifică a măsurilor de prevenire şi combatere a patologiilor sociale, real însă se face puţin pentru a schimba starea lucrurilor ceea, ce la rândul său, împiedică crearea unui eficient mecanism anticrimă şi anticorupţie integrat în sistemul securităţii naţionale.

 

În pofida celor constatate, îmi permit să declar următoarele: Republica Moldova poate deveni un Centru criminologic european.

Afirm acest lucru deoarece pentru a realiza acest obiectiv există practic toate premisele necesare.

 

În primul rând, în ţărişoara noastră, lipsită până nu demult de tradiţii criminologice, azi atestăm formarea unei şcoli criminologice autohtone. Studenţii de ieri, tinerii cercetători şi profesori universitari, entuziasmaţi de ideile criminologice, au devenit făuritorii unui areal criminologic, propagatori ai ştiinţei şi cunoştinţelor criminologice. Astăzi Moldova are criminologi, apţi de a promova criminologia nu doar pe plan european dar poate şi pe plan mondial. S-a format o generaţie de criminologi bine instruiţi, talentaţi, ambiţioşi, şi principalul este autoidentificarea acestora ca criminologi.

 

Afirmarea criminologiei moldoveneşti, pe plan european, este un proces condiţionat de mai mulţi factori,  în primul rând, de statornicirea noii paradigme criminologice şi, în al doilea rând,  de o viziune clară asupra sarcinilor care stau în faţa ştiinţei criminologice autohtone.

 

Noua realitate criminologică cere cu necesitate o nouă criminologie. Perioada actuală se distinge prin faptul că sunt revăzute problemele conceptuale ale criminologiei – metodologia ştiinţei, locul şi rolul ei în sistemul ştiinţelor, obiectul şi scopul criminologiei. Iar apariţia noilor idei criminologice este posibilă doar în baza unei noi gîndiri criminologice formată ca rezultat al cunoaşterii perfecte a teoriilor criminologice contemporane, a istoriei criminologiei, pe o analiză şi atitudine critică faţă de orice concepte, idei şi teorii criminologice, înaintarea de idei, fie chiar şi absurde, şi ieşite din limitele admise la moment în criminologie.

 

În atenţia savanţilor şi practicienilor se află atât probleme referitoare la manifestări noi ale criminalităţii, care necesită o interpretare criminologică, cât şi manifestări cunoscute deja, care însă au luat alte contururi criminogene şi de aceea cer o nouă intervenţie criminologică.

 

Necesită o dezvoltare continuă şi teoriile criminologice speciale - victimologia, vailensologia, criminologia grupărilor criminale, criminopenologia, criminalitatea profesională şi recidivistă, criminologia familiei contemporane moldoveneşti, criminologia politicii, teoria securităţii criminologice, etc.

Actuală rămâne problema criminalităţii în rândurile minorilor şi tineretului, criminalitatea latentă. Cer a fi supuse unor noi analize corelaţiile dintre violenţa criminală şi  criminalitatea cupidă.

Trebuie supuse cercetării şi mecanismele de interconexiune a proceselor ce se derulează în sfera economică, politică, a culturii şi de drept cu criminalitatea, se impune şi cunoaşterea influenţei nemijlocite a condiţiilor social-economice asupra săvârşirii diferitelor tipuri de infracţiuni,  deplasând accentul spre factorii ce determină schimbările negative ale criminalităţii.

 

Importantă rămâne problema statutului social şi comportamental al infractorilor. Schimbările ce au loc în stratificarea socială impun criminologilor un studiu privind influenţa acestui proces asupra comportamentului infracţional al reprezentanţilor diferitelor categorii sociale.

În prezent, apar probleme referitoare la persoanele care nu lucrează şi nici nu învaţă, care consumă droguri, femei care se prostituează, migranţii şi problemele privind criminalitatea şi criminalizarea păturilor marginale ale societăţii noastre. 

 

Probleme ale criminologiei sunt şi cele aparţinând conştiinţei juridice, tolerării comportamentului infracţional, deprinderii, adaptării şi admiterii în societate a modelului ilicit de realizare a intereselor şi necesităţilor, nihilismului şi cinismului juridic.

Devine actuală şi problema criminalităţii persoanelor juridice, problema asigurării securităţii criminologice în condiţiile „privatizării unor funcţii poliţieneşti”.

Actuale devin, dar până când rămân în afara vizorului criminologic,  problemele ce apar în condiţiile globalizării şi informatizării. Nu găsim nici un studiu a manifestări fenomenului de reiderism în condiţiile Republicii Moldova, fenomen prezent în spaţiul moldovean ultimii 5-6 ani.

 

Trebuie să rămână mereu în atenţia cercetătorilor - problema criminalităţii organizate.

Referitor la această problemă vreau să-mi exprim nedumerirea privitor la faptul că în ultimii 3-4 ani  problemă criminalităţii organizate a decăzut din vizorul cercetătorilor moldoveni.

Aici se iscă întrebarea – de ce se tace această problemă?  Oare criminalitatea organizată nu mai este actuală în condiţiile Moldovei? S-au noi am lichidat acest fenomen, fiind primul stat democratic  care a izbutit să facă acest lucru? 

Mi se pare, că criminalitatea organizată degrabă, întradevăr nu va mai fi actuală, din simplu motiv că spălând veniturile criminale şi albindu-şi numele, reprezentanţii crimei organizate prin corupţie, prin infiltrarea în economia legală şi acapararea principalelor ramuri ale economiei moldoveneşti şi altor sfere sociale se va contopi definitiv cu structurile statale. Mă tem că pronosticurile mele despre venirea naşului la putere – devine o realitate.

 

Şi încă la un aspect voi accentua atenţia Dtră.

E ştiut că fiecare decizie cu caracter de lege generează modificarea relaţiilor sociale şi deseori legile, decretele şi hotărârile adoptate produc un efect cu totul neaşteptat, în multe cazuri servind drept catalizator al diverselor încălcări şi al apariţiei unor noi tipuri de infracţiuni. De aceia, este absolut necesară  antrenarea criminologilor în elaborarea cadrului juridic, ce ar corespunde realităţii criminogene şi care ar anticipa procesele negative din ţară. Este vorba atât de aspectul criminologic al procesului legislativ de criminalizare şi decriminalizare, cât şi de criminologia legislaţiei,

        

Aceste şi alte probleme pe care  le vor expune colegii mei în rapoarte, comunicări şi luări de cuvânt, cer o intervenţie urgentă, o abordare ştiinţifică şi implimentare în practica anticrimă.

        

Însă toate eforturile pot fi sortite la insucces, şi criminologia moldovenească în loc să devină o ştiinţă recunoscută în lume poate să rămână doar o filă în istoria statului moldav.

Afirm acest lucru, deoarece cunosc că, dezvoltarea criminologiei este în directă dependenţă de susţinerea de către stat a acestei ştiinţe. Fără susţinerea statului, fără stimularea cercetărilor criminologice de către factorii de decizie, fără solicitarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice de către organele de resort - criminologia în RM e sortită a rămâne o ocupaţie a unor patrioţi ai criminologiei şi ai neamului.

 

Dacă se pretinde la succes în lupta contra patologiilor sociale, se cere - de a crea  un mecanism naţional de asigurare criminologică a proceselor economice, sociale, legislative, culturale ce se desfăşoară în societate. Cu atât mai mult că, rezolvarea problemei ce ţine de crearea unui sistem de instruire şi de asigurare teoretică şi informaţională a combaterii criminalităţii nu necesită alocaţii financiare şi cheltuieli suplimentare, crearea de noi structuri de dirijare şi cercetare. La prima etapă este necesar doar de realizat unele măsuri organizatorice îndreptate spre valorificarea potenţialului existent.

 

În această ordine de idei propunem:

1. A adopta, la cel mai înalt nivel, decizii referitoar la asigurarea ştiinţifică a măsurilor de contracarare a criminalităţii şi dezvoltării ştiinţei criminologice în Republica Moldova.

 

2.A prevedea în Programele de stat realizarea obligatorie a cercetărilor ştiinţifice referitoare la problemele fundamentale şi aplicative ce ţin de securitatea naţională în general şi de asigurarea securităţii criminologice a persoanei, statului şi societăţii în particular.

 

3. A adopta Legea cu privire la expertiza criminologică.

 

4. A fonda un sistem integral de asigurare ştiinţifică a combaterii criminalităţii cu utilizarea potenţialului investigativ-analitic şi informativ al ministerelor, departamentelor de stat, instituţiilor de învăţământ şi de cercetări ştiinţifice. Tot aici e necesar a prevedea instituirea unui Centru naţional de cercetări ştiinţifice în domeniul combaterii criminalităţii şi asigurării ordinii de drept. 

 

5. A realiza măsuri îndreptate spre crearea unui sistem de instruire criminologică, de pregătire şi reciclare a criminologilor, a se lua măsuri concrete, care ar stimula cercetările ştiinţifice ale criminalităţii şi ar prevedea dezvoltarea ştiinţei criminologice în ţară.

 

6. Ca prim pas în realizarea măsurilor îndreptate spre fondarea unui sistem naţional de cercetare şi instruire în domeniul politicii penale, asigurării ordinii de drept şi securităţii criminologice a statului, societăţii şi cetăţenilor, poate fi instituirea unui organ coordonaor – Biroul Naţional de Criminologie şi Politică Penală.

 

 

Şi în final nu-mi rămâne decât să exprim speranţa că actuala conducere a Republicii Moldova, Preşedintele ţării, conştientizând pericolul criminalităţii vor fi receptivi la iniţiativele criminologilor.

 

Vom trăi şi vom vedea.

События