Prima ediţie

 

Retrospectivă prezentată de

Octavian Bejan

 

 

Această primă ediţie a lucrării este consacrată lui Valeriu BUJOR,

fiind prilejuită de aniversarea a 50 de ani de viaţă şi

25 de ani de activitate pe făgaşul criminologiei

 

  INTRODUCERE

 

Activitatea criminologică nu poate fi redusă la publicarea rezultatelor cercetărilor efectuate de criminologi, deşi ele sunt de o importanţă indiscutabilă. Ea include, pe lîngă publicaţii ştiinţifice, didactice sau de altă natură, multe alte componente, cum ar fi: promovarea socială a criminologiei, educarea unor criminologi, înfiinţarea şi activitatea unor unităţi de cercetare, de instruire sau de cooperare profesională.

Cu toate acestea, anume lucrările ştiinţifice sunt cele care constituie manifestarea direct observabilă a criminologiei, în timp ce multe alte aspecte rămîn în umbră, iar multe dintre ele sunt şterse irecuperabil de timp. Din aceste considerente, studiile de istorie a criminologiei, privită nu numai ca o cunoaştere ştiinţifică, ci şi ca o activitate socială complexă sunt, în viziunea noastră, indispensabile. Ele sunt de o valoare inestimabilă pentru înregistrarea evoluţiei criminologiei, dar şi cercetării criminologie ca activitate socială complexă, cu valenţe ştiinţifice, didactice şi practice.

Activitatea criminologică nu există prin sine-însăşi, ci este realizată de persoane concrete. În afara criminologului nu pot exista nici cercetări ştiinţifice, nici unităţi de cercetare, nici celelalte elemente ale activităţii criminologice. Dacă procesele sociale obiective sunt acelea care, de regulă, îşi aleg actorii sociali dintre persoanele existente accidental la moment, atunci uneori anume personalitatea criminologului marchează considerabil activitatea criminologică, constituindu-se astfel într-un factor social şi istoric determinant. Informaţiile incluse în această lucrare demonstrează plenar veridicitatea aserţiunii precedente.

Pătrunşi de adevărul invocat şi dornici de a lăsă generaţiilor posterioare un material cît mai bogat despre activitatea criminologică din trecutul imediat şi din prezent, am hotărît să completăm investigaţiile realizate (a se vedea bibliografia lucrării) cu un nou studiu consacrat activităţii unor criminologi concreţi.

Această primă ediţie a lucrării este rezervată activităţii criminologice a lui Valeriu Bujor, întemeietorul criminologiei autohtone, urmînd ca ediţiile viitoare să fie completate cu prezentarea altor criminologi autohtoni. De remarcat însemnătatea unică a avantajului de a fi contemporan cu criminologii, a căror activitate va fi prezentată în această lucrare, dat fiind faptul că ea permite consemnarea momentelor ce scapă probelor durabile, emergente prezentului.

Totodată, considerăm că materialul din lucrare poate servi drept fundament preţios pentru cercetarea problemelor referitoare la activitatea criminologică, privită ca activitate socială complexă.

Studiul desfăşurat s-a bazat pe cunoaşterea directă a evenimentelor descrise şi analizate, documente, relatările şi aprecierile altor criminologi şi martori ai faptelor consemnate, chestionarea protagoniştilor, analiza lucrărilor publicate de aceştia, precum şi pe alte surse de informare şi documentare.

În fine, lucrarea are şi obiectivul de a convinge generaţiile de criminologi care vin că ele au puterea de a impulsiona hotărîtor activitatea criminologică, în cazul în care sunt conştiente de capacitatea lor de transformare, manifestă abnegaţie şi cooperare.

 

Activitatea criminologică a dlui Valeriu BUJOR

 

Valeriu Bujor este întemeietorul criminologiei autohtone.

Formarea criminologică şi-o începe la Şcoala Superioară de Anchetă Penală (Ş.S.A.P.) a M.A.I. al U.R.S.S. (Volgograd), sub bagheta ştiinţifică a lui Anatolii Gorbuza, căruia îi va rămîne recunoscător întreaga viaţă. Tînărul Bujor este ales, în perioada studiilor, în Comitetul comsomolist al instituţiei elitare de anchetatori, fiind responsabil de activitatea de profilaxie în rândurile minorilor din oraşul situat pe malurile fluviului Volga. În anul trei ascultă cursul de criminologie ţinut de criminologul Dimitrie Sokolov. Influenţa cursului de criminologie şi activitatea cu minorii delincvenţi îl face să se intereseze de problematica criminologică. În anul III de studii (1982), vine cu primul raport ştiinţific la o conferinţă anuală a cursanţilor, eveniment care se va dovedi crucial pentru parcursul său criminologic. Valeriu Bujor îşi aminteşte despre acel moment astfel:

 

„Raportul nu a fost cel mai reuşit, dar problema abordată şi modul de tratare la interesat pe şeful Catedrei de criminologie şi profilaxie a infracţiunilor, colonelul Anatolii Gorbuza, care m-a invitat să particip la lucrările seminarului criminologic pe care dumnealui îl conducea. Acest eveniment a fost decisiv în formarea mea de mai departe ca criminolog.”

 

După absolvire, este repartizat la serviciu în Ş.S.A.P. a M.A.I. al U.R.S.S., fiind unicul moldovean care s-a învrednicit de o asemenea apreciere. Aici îşi începe activitatea didactică în domeniul criminologiei, mai întîi ca lector cumulard, iar apoi ca lector titular la Catedra de criminologie şi profilaxie a infracţiunilor. Întrucît era arhidificil a găsi literatură criminologică, în afară de câteva manuale întocmite conform dogmelor ideologiei comuniste, unica sursă de inspiraţie criminologică erau discuţiile private, la fazenda criminologului Anatolii Gorbuza.

La catedră domnea o atmosferă creativă, care devenea însă tot mai tensionată. Criminologii se împărţi-se în două tabere: cei care promovau o nouă criminologie bazată pe paradigma sociologică (Gorbuza, Bolişakov şi Bujor) şi cei care apărau criminologia sovietică tradiţională (Sokolov, Krâlov şi Sibiriakov). Îmbătaţi de aerul perestroikăi, izbucneau din ce în ce mai frecvent dispute publice între oponenţii acestor două orientări. Iată cum descrie însuşi Valeriu Bujor acele evenimente:

 

„Ce idei susţineam şi promovam noi, cei care pledau pentru o nouă criminologie? Astăzi pare ridicol, dar atunci promovarea unor asemenea idei putea avea consecinţe serioase, pe care nu le conştientizam, dar poate că aşa a fost dat să se manifeste lupa dintre noua şi vechia criminologie.

Primul lucru pe care l-am afirmat noi a fost respingerea principiului de partid în ştiinţa criminologică. Consideram că ştiinţa nu poate fi burgheză ori socialistă, ea trebuie să fie bazată pe metode ştiinţifice, nu pe dogme ideologice. Ştiinţa trebuie să servească adevărul, care la rândul său nu poate fi pus la vot.

Al doilea postulat promovat de noi consta în afirmaţia că însăşi sistemul socialist conţine în sine cauzele criminalităţii, că contradicţiile existente în acest sistem generează în rate crescânde criminalitatea din ţară.

Printre cele promovate se afla critica factorilor de decizie care neglijau recomandările ştiinţifice vizând combaterea criminalităţii. În plus, am criticat crud practica de luptă cu beţia şi alcoolismul, arătând consecinţele negative ale acestei companii.

Cred că argumentele oponenţilor noştri s-au epuizat, ori poate ei nu posedau o altă practică de rezolvare a chestiunilor ştiinţifice, dar dezbaterile noastre au fost trecute în biroul secretarului Partcomului. Apoi, cineva s-a adresat chir la Comitetul Central al P.C.U.S. În consecinţă, Catedra de criminologie şi profilaxie a infracţiunilor a fost desfiinţată, şeful catedrei, colonelul Gorbuza, fiind pus în situaţia de a se pensiona. Bolişakov a fost plecat într-o altă instituţie, iar eu, pentru a fi reeducat, şi cred, pentru a fi ferit de consecinţele răfuielilor ce se aşteptau, am fost trimis să studiez criminologia la Moscova.”

 

Pe atunci Valeriu Bujor, probabil, nici nu bănuia că discuţiile criminologice incendiare vor reizbucni, ba chiar se vor inflama, la decenii după prăbuşirea comunismului, deja la baştină, doar că pe baricadele opuse se vor afla nu criminologi, ci penalişti, criminalişti, procesualişti şi alţi jurişti specializaţi în domeniul penal, iar în vîltoarea evenimentelor vor fi purtaţi, de această dată, elevii săi, noua generaţie a criminologilor, formată în perioada de tranziţie, postcomunistă[*].

Devine aspirant la 1 octombrie 1988, în cadrul Catedrei de criminologie şi organizare a activităţii de profilaxie a infracţiunilor, precum şi ascultător la cursurile specializate din cadrul Facultăţii de pregătire a cadrelor didactico-ştiinţifice a Academiei Ministerului Afacerilor Interne al U.R.S.S. Catedra era condusă de criminologul Anatolii Alexeev, care mai tîrziu va deveni comandant al Academiei.

Tînărul criminolog se pomeneşte într-o atmosfera academică creativă. Îi are ca profesori, consultanţi sau îndrumători pe criminologii şi penaliştii Alexeev, Babaev, Igoşev, Grişanin, Minkovskii, Pobegailo, Rivman, Gauhman, Solopanov, Pleşakov ş.a. În afară de aceştia, participînd la şedinţele Biroului criminologic coordonator din U.R.S.S., are rara posibilitate de a-i asculta, de a discuta şi chiar de a polemiza cu criminologii Antonean, Avanesov, Saharov, Kuzneţova, Kudreavţev, Karpeţ, Dolgova, Bluvştein şi alţi criminologi cu renume în lumea ştiinţifică. Valeriu Bujor mărturiseşte că „anume acest anturaj în cele din urmă m-a format ca criminolog”.

În afară de viii purtători ai ideilor criminologice, are acces liber la fondurile bogate ale bibliotecilor muscovite şi, în primul rînd, ale bibliotecii „Lenin”. Îşi formează abilităţi de citire rapidă care îi vor permite să devoreze efectiv numeroase volume de literatură criminologică. Nu se limitează însă la această materie, ci studiază multe alte discipline ştiinţifice, îmbogăţindu-şi considerabil orizontul ştiinţific şi cultivîndu-şi o gîndire profundă. Studiază lucrările lui Platon, Aristotel, Hegel, Kant, Plehanov, Bakunin, Marx, Cesare Lombroso, Enrico Ferri, Ad. Quételet, Herbert Spencer, Pitirim Sorokin, Mihailovskii, List, Taganţev ş.a. Răsfoieşte cu aviditate toate revistele de drept editate atît după, cît şi pînă la revoluţia din Octombrie, finalizînd cu anul 1990. Totodată, studiază minuţios toate tezele de doctorat şi monografiile din fondurile bibliotecare, publicate sau litografiate în perioada 1947-1990, la tema tezei de doctorat.

Dincolo de lecţii şi lucrul în biblioteci, frecvent doctorandul Bujor şi colegii săi erau trimişi în deplasări pentru efectuarea de cercetări criminologice pe teren, erau permanent incluşi în componenţa diferitelor echipe de experţi care cercetau, analizau, prognozau şi propuneau masuri de contracarare a diferitelor tipuri de infracţiuni. Valeriu Bujor lucra în grupul însărcinat cu problemele vizînd manifestările şi tendinţele criminalităţii de grup şi a infracţiunilor de mare violenţă. Devine unul dintre autorii Legii cu private la miliţie. Astfel fiind organizate studiile, cunoştinţele teoretice erau cristalizate prin aplicaţii practice.

Deoarece perioada studiilor era bogată în evenimente politice care se derulau pe întreg spaţiul sovietic, inclusiv în Moscova, permanent avînd loc pichetări, demonstraţii, mitinguri, acte de violenţă împotriva autoritarilor, frecvent doctoranzii Academiei M.A.I. al U.R.S.S. erau antrenaţi în activităţi de menţinere a ordinii publice. Referindu-se la acea perioadă tumultuoasă, Valeriu Bujor menţionează:

 

„Adesea era greu de înţeles pe cine şi de cine trebuie să-i apărăm – puterea de popor s-au poporul de autoritari? Am fost şi martor ocular al evenimentelor din august 1991, soarta ferindu-ne de implicări în operaţiuni de forţă, graţie eforturilor generalului Alexeev”.

 

În perioada studiilor la doctorat, Valeriu Bujor îşi dezvoltă un sistem propriu de gîndire criminologică, ce va influenţa considerabil, ulterior, viziunea şcolii criminologice de la Chişinău.

În septembrie 1991, este discutată la catedră şi recomandată spre susţinere teza doctorandului Bujor – Криминологический анализ и предупреждение тяжкой насильственной преступности. În acest fel era îndeplinit integral programul de instruire, fiindu-i înmînată diploma de cercetător ştiinţific cu specializare în criminologie. Din punct de vedere juridic, Valeriu Bujor este recunoscut drept criminolog. Consecvent convingerilor sale ştiinţifice şi criminologice, Valeriu Bujor refuză de a susţine teza de doctorat, dat fiind faptul că ignora existenţa criminologiei sovietico-socialiste. Acest fapt l-a ofensat profund pe conducătorul lui ştiinţific, care însă „mi-a iertat aceste declaraţii”.

De fapt, Valeriu Bujor a fost primul moldovean care a făcut criminologie în cadrul Catedrei de criminologie şi organizare a activităţii de profilaxie a infracţiunilor a Academiei Ministerului Afacerilor Interne al U.R.S.S., cea mai prestigioasă instituţie de învăţămînt din sistemul afacerilor interne. Peste vreo cincisprezece ani, discipolul său, Sergiu Ilie, va călca pe urmele mentorului său şi va pleca să-şi susţină teza de doctorat la aceiaşi instituţie şi în acelaşi domeniu ştiinţific, intuind procesele negative din ştiinţa autohtonă şi dificultăţile de care se vor lovi criminologii în timpul apropiat[†].

La îndemnul plaiului natal către feciorii ei de a reveni la baştină, decide să se întoarcă acasă, fiindu-i acceptat raportul prin care cerea să i se permită continuarea serviciului în cadrul organelor afacerilor interne moldoveneşti. Este repartizat ca lector la Academia Naţională de Poliţie „Ştefan cel Mare”. Valeriu Bujor îşi aminteşte:

 

„Soarta tezei nu mă mai interesa, dar aşa a fost dat să fie ca la sfârşit de decembrie (26) 1991 Uniunea Sovietică sa se destrame oficial. Chiar în ajun de Anul Nou m-a sunat la serviciu profesorul Babaev şi m-a rugat sa mă prezint de urgentă la Academie. La 02.01.1992 eram deja la Moscova.

Profesorul Babaev, în prezenţa comandantului Academiei, A. Alexeev (acesta mai era şi Preşedinte al Consiliului ştiinţific specializat), mi-a propus să aleg ziua susţinerii tezei: 4 sau 19 martie 1992. Am acceptat, ramînînd surprins de preocuparea şi implicarea acestor personalităţi remarcabile în soarta unui tînăr moldovean.

La  întoarcerea mea la Chişinău, i-am raportat comandantului Academiei Naţionale de Poliţie, domnului Tudor Roşca, despre discuţie şi termenul susţinerii tezei. Gratie acestuia, mi-au fost create cele mai favorabile condiţii, care au permis să mă pregătesc de susţinerea tezei. Motivul era că teza o va susţine nu pur şi simplu Bujor, ci reprezentantul Academiei Naţionale de Poliţie şi al Republicii Moldova.

Teza, în termenul preconizat, a fost susţinută în faţa Consiliului, majoritatea fiind criminologi, specialişti în acel domeniu în care a fost realizată teza.

Prin susţinerea tezei am fost stigmatizat (şi definitiv format) ca criminolog profesionist. Persistau toate elementele necesare pentru a recunoaşte acest fapt: autoaprecierea ca criminolog, pregătirea criminologică profesională, susţinerea tezei şi primirea diplomei de cercetător.”

 

Revenit la baştină, Valeriu Bujor îşi pune în aplicare, cu ardoare, abnegaţie şi tenacitate, visul de a crea o şcoală criminologică autohtonă. Nu numai că a reuşit să-şi vadă visul împlinit, dar a contribuit la dezvoltarea criminologiei autohtone într-o măsură mult mai mare decît crearea unei şcoli ştiinţifice.

Îşi începe activitatea criminologică în arealul naţional prin predarea Cursului de anti-criminologie sovietică în cadrul Academiei Naţionale de Poliţie „Ştefan cel Mare”, cu care îi fascinează pe studenţii primei promoţii. Prin acest curs încearcă cu succes de a deschide calea spre o criminologie ruptă de dogmele ideologiei comuniste şi de a educa minţi pentru o nouă societate, ce se ivea din ruinele socialismului în agonie. Va deveni, aproape instantaneu, un profesor admirat pentru gîndirea sa profundă, critică şi plină de originalitate.

Este primul specialist, nu numai care posedă diplomă de criminolog, ci şi care se autodefineşte ca criminolog[‡]. Actualmente putem vorbi, graţie eforturilor premergătorului criminologiei autohtone, despre o pluralitate stabilă a criminologilor. Mai mult decît atît, pe lîngă criminologi de facto, deci, care au îmbrăţişat domeniul criminologiei drept activitate de bază, au apărut şi criminologi de jure, adică specialişti cu diplome respective.

Conştient de imposibilitatea existenţei unei şcoli de criminologie fără un cerc de criminologi care să împărtăşească aceiaşi viziune criminologică, organizează un cerc ştiinţific studenţesc, a căror membri vor forma nucleul viitoarei şcoli criminologice şi îl vor însoţi în constituirea şi dezvoltarea criminologiei autohtone, printre care Octavian Bejan, Sergiu Ilie, Igor Ursan sau Sergiu Casian. Totodată, el le cultivă pasiunea pentru cunoaşterea ştiinţifică, le relevă importanţa cercetării criminologice pentru activitatea anticrimă, precum şi îi îndrumă spre descoperirea ştiinţei criminologice. Pe lîngă activitatea din cadrul cercului ştiinţific, lucrează individual cu fiecare dintre studenţii interesaţi, prezentîndu-le gîndirea criminologică şi ştiinţifică, oferindu-le lucrări pentru lectură, urmate de discuţii pe marginea ideilor exprimate de autori, îndrumîndu-i în elaborarea tezelor de an şi a rapoartelor la conferinţele studenţeşti etc. Aceste discuţii aveau loc în cele mai diferite condiţii: la catedră, în sălile de studii sau acasă la profesor. Ele aveau un efect instructiv cu totul deosebit, dar şi constituiau o educaţie ce se sprijinea pe forţa exemplului de pasiune, dăruire şi entuziasm. Practic, aleşii lui Bujor, făceau încă o facultate de criminologie, după un program separat, dar prin metode mult mai eficace decît cele practicată în academie. Mai mult deîct atît, propune ca studenţii eminenţi ai din anii superiori să aibă posibilitatea să predea celor din anii primari. Din păcate, grosul corpului profesoral şi conducerea instituţiei. Tot el propune ca tezele de licenţă ce se disting prin originalitate şi inovaţie să poată fi apreciate cu titlul de doctor în ştiinţă. Şi această idee n-a fost acceptată de un mediu prea conservator, imitativ şi lipsit de spiritul de creaţie cutezătoare.

Iniţiază şi participă activ la organizarea primelor conferinţe ştiinţifice studenţeşti, rapoartele prezentate de îndrumaţii săi stîrnind polemici aprinse, inclusiv cu cadrele didactice din domeniile tangente, în special din dreptul penal[§]. Valeriu spune, peste ani:

 

„Sarcina pe care o vedeam era de a selecta şi apoi de a forma criminologi pe o nouă paradigmă ştiinţifică – cea sociologică. Nu doar intuiam dar şi ştiam că de unul singur paradigma dogmatico-normativistă în criminologia autohtonă nu va fi depăşită. De fapt, procese similare de trecere a criminologiei sovietice la o nouă paradigmă, se derulează în tot spaţiul ex-sovietic.”

 

Depune eforturi continue de a promova activitatea ştiinţifică pe prim planul vieţii Academiei Naţionale de Poliţie: discută cu colegii, vine cu iniţiative, caută susţinători, precum şi abordează acest subiect la şedinţele Consiliului didactico-ştiinţific (1993-1994), al cărui secretar era, şi ale Senatului. La una dintre şedinţele senatului, va spune:

 

„Eu nu o să mă opresc îndelung la însemnătatea şi necesitatea activităţii ştiinţifice în cadrul şcolii superiore. O să citez doar, cu permisiunea dvs., acea citată a marelui Eminescu, cu care mi-am finalizat raportul la şedinţa din martie: „Ştiinţele fundamentale, spunea Eminescu, sunt adevărata comoară a unei naţiuni; după produsele sale ştiinţifice se cîntăreşte valoarea vieţii unui popor pe pămînt”.

Parafrazînd cele spuse de marele nostru pămîntean, se poate de concluzionat că respectul faţă de Academie, în mare măsură, depinde şi de faptul cum este realizat potenţialul ştiinţific, de faptul care este capacitatea Academiei de a rezolva problemele actuale ale combaterii criminalităţii.”[**]

           

În 1994 publică faimosul articol Cuvînt în apărarea criminologiei[††], care anunţă începuturile constituirii criminologiei autohtone. De asemenea, această lucrare este prima care pune în discuţie probleme ce ţin de criminologie ca ştiinţă şi rolul ei în societate şi în activitatea anticrimă. Vom cita un pasaj elocvent din această lucrare de temelie:

 

„Cu regret, Moldova rămîne una din puţinele ţări (ce pretinde a se înscrie în lumea civilizată) unde nu se fac investigaţii criminologice fundamentale şi nu există nici o instituţie sau un centru criminologic. În acest domeniu Moldova nu pregăteşte cadre şi nu voi fi departe de adevăr menţionînd că criminologul-investigator este una din cele mai rar întîlnite profesii în republică.”

 

Pe 11 iulie 1994 este creat Serviciul de cercetări ştiinţifice, redactare şi editare, a cărui şef este numit la 21 octombrie a aceluiaşi an[‡‡]. Probabil că entuziasmul manifestat în promovarea şi realizarea activităţii ştiinţifice au determinat conducerea academiei şi a Ministerului Afacerilor Interne de a-l numi în această funcţie, pe care a deţinut-o până la 1 septembrie 1995.Primul şef al serviciului, îşi propune următoarele obiective: crearea bazei normative de organizare şi dirijare a activităţii ştiinţifice în cadrul Academiei, canalizarea eforturilor catedrelor întru realizarea sarcinilor practice ale organelor de drept vizând combaterea criminalităţii, precum şi antrenarea studenţilor în activitatea ştiinţifică.

Între timp, graţie eforturilor comandantului Tudor Roşca şi ale prim-locţiitorului Dumitru Baltag, în cadrul academiei este fondat Centrul de cercetări ştiinţifice, al cărui şef este confirmat, prin ordinul M.A.I., Valeriu Bujor. Evenimentul are loc în vara anului următor, serviciul fiind reorganizat, la sugestiile conducătorului său, care era conştient de faptul că este nevoie nu numai de o structură care să organizeze activitatea ştiinţifică a instituţiei, ci şi de una care să desfăşoare propriu-zis, în mod profesionist, specializat, cercetări ştiinţifice şi, în primul rînd, criminologice. Era absolut firesc ca noua structură să efectueze cercetări criminologice, deoarece anume această ştiinţă poate elabora strategia de activitate anticrimă, efectuează analize ale stării criminalităţii şi ale factorilor criminogeni, precum şi dobîndeşte cunoştinţe ce constituie fundamentul conceptual pentru alte domenii importante, cum ar fi, de exemplu: dreptul penal, criminalistica sau activitatea operativă de investigaţii.

Toată activitatea de mai departe a lui Valeriu Bujor, în cadrul academiei, va fi legată de această subdiviziune: în calitate de prorector pentru ştiinţă şi integrare interuniversitară al Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare” şi, concomitent, şef al Centrului de cercetări ştiinţifice (1997-1999), iar ulterior - colaborator ştiinţific principal al C.C.Ş. (1999).

O dată cu apariţia Centrului de cercetări ştiinţifice este constituită prima unitate de cercetare criminologică din spaţiul autohton, în laboratoarele cărora vor fi efectuate numeroase cercetări criminologice, fundamentale şi aplicative[§§]. Astfel, pînă în anul 2001, au fost publicate 71 de lucrări ştiinţifico-didactice (monografii, studii, ghiduri, articole ştiinţifice etc.), majoritatea dinte ele fiind de criminologie[***]. Totodată, aici vor apărea şi se vor forma primii cercetători de meserie, specializaţi în cunoaşterea criminologică: Octavian Bejan, Sergiu Ilie, Valeriu Ţurcan, Igor Ursan, Sergiu Casian şi Gheorghe Botnaru.

Valeriu Bujor relatează despre activitatea de conducător al Centrului de cercetări ştiinţifice:

 

„Din primele zile de activitate în această postură, m-am străduit să completez cu cele mai bune cadre Centrul, fiecare candidat trecând un concurs extraordinar, ca în consecinţă cei mai capabili, cu o ţinută morală impecabilă, devotaţi ştiinţei şi adevărului să completeze acel colectiv, unic în felul său. Sarcina de bază consta în a forma o echipă care ar fi capabilă să rezolve orice sarcină şi, principalul, capabilă să se menţină ca echipă pentru o perioadă nedeterminată, chiar şi în cazul în care centul n-ar mai exista. Astăzi pot constata că obiectivul trasat a fost realizat.”

 

Tot Valeriu Bujor este cel care publică primele lucrări metodologice şi fundamentale: Cuvînt în apărarea criminologiei[†††],Cu privire la asigurarea ştiinţifică a combaterii criminalităţii,[‡‡‡] Esenţa fenomenului crimă (criminalitate)[§§§], Bazele statisticii criminologice[****], О сущности преступности[††††] sau Групповая преступность: методологические основы изучения и классификации[‡‡‡‡].

Savantul dezvoltă şi completează substanţial teoria grupurilor criminale[§§§§], conceptul violenţei criminale[*****] şi criminologiei penitenciare[†††††], precum şi conceptul de securitate criminologică[‡‡‡‡‡]. Este primul dintre cercetătorii autohtoni care într-o teză de doctorat a abordat problema esenţei criminalităţii organizate[§§§§§]. Lansează în circuitul criminologic o legitate criminologică[******], noţiunile: forme de manifestare a infracţionalităţii de grup[††††††], un coeficient al violenţei şi un coeficient al destructivităţii criminale[‡‡‡‡‡‡]. De altfel, interesele criminologului se răsfrâng asupra întregii problematici criminologice, în cele mai frecvente cazuri antrenaţi fiind şi discipolii săi.

Aria intereselor savantului a depăşit criminologia, Valeriu Bujor realizînd o serie de studii în dreptul penal şi teoria generală a dreptului[§§§§§§], vine cu propuneri de lege ferenda, [*******], iar în coautorat cu profesorul Victor Guţuleac lansează un comentariu al Codului penal al Republicii Moldova (partea generală)[†††††††].

Vorbind despre cercetările ştiinţifice realizate, criminologul Gheorghe Botnaru constată că „spre deosebire de mulţi savanţi şi pseudosavanţi autohtoni, V.Bujor a reuşit să elaboreze cu adevărat lucrări ştiinţifice inovatorii atît la nivel naţional, cît şi internaţional”. Într-adevăr, nimeni dintre criminologi şi, din cîte cunoaştem noi, nimeni dintre cercetătorii din domeniul ştiinţelor penale, nu a publicat şi n-a fost solicit atît de mult în străinătate ca acest savant eminent.

După ce constată cu stupoare că în societate, chiar şi printre practicienii din organele de drept, există o confuzie între criminologie şi criminalistică, propune iniţierea rubricii „Criminologia: teorie şi practică” în revista „Legea şi viaţa”, pentru familiarizarea cititorului cu materia criminologică, rubrică în care publică o serie de lecţii de criminologie. Iată explicaţia dată de autor şi redacţie la debutul rubricii în cauză: 

 

„Prin rubrica respectivă intenţionăm să inaugurăm un ciclu de materiale cu genericul enunţat. O rubrică privind rolul, rostul criminologiei în societatea noastră, urmările nefaste în cazul neglijării ei. Ne-am dori realizarea ei în comun cu Dvs., stimaţi jurişti practicieni şi teoreticieni. Ar fi bine ca această rubrică să ne devină un condrumeţ în această învălmăşală socială, unde fiecare zi de rînd cu probleme şi nereuşite aduce cu sine multe întrebări fără răspunsuri. Invităm la discuţia inaugurată pe toţi cei care au ce spune la acest capitol. Rămînem cu speranţa că opiniile Dvs. vor face lumină în această problemă care urmează a fi soluţionată de urgenţă.

Articolul semnat de criminologul Valeriu BUJOR, doctor în drept, lector superior la catedra dreptul penal şi criminologia la Academia Naţională de Poliţie „Ştefan cel Mare”, deschide ciclul nominalizat.”[‡‡‡‡‡‡‡]

 

Simţind chingile sistemului birocratic de stat, vine cu iniţiativa şi realizează înfiinţarea, în 1995, a unei organizaţii de criminologie care să dispună de libertatea vitală de acţiune şi de capacitatea de a acţiona şi pe plan social, în calitate de subiect distinct, fiind ales preşedinte al Asociaţie Independente de Criminologie din Republica Moldova. Ulterior, devine preşedinte şi a Asociaţiei Criminologilor din Republica Moldova, creată în 2004.

Pentru a permite tinerilor criminologi să se poată manifesta liber, sugerează crearea unei organizaţii ştiinţifice de tineret – Asociaţia Tinerilor Jurişti Cercetători, a cărei componentă criminologică va fi esenţială în activitatea organizaţiei, fiind ales drept preşedinte onorific al acesteia. Valeriu Bujor se implică energic în activitatea noii organizaţii, prin sfaturi, sprijin moral şi de alt ordin, inclusiv material. Existenţa acestei organizaţii va face posibilă elaborarea şi editarea unor lucrări de criminologie.

În lucrările sale, Valeriu Bujor abordează nu numai problemele fundamentale ale criminologiei, ci şi cele legate de starea curentă a criminalităţii, situaţia criminogenă şi criminologică, precum şi priorităţile în activitatea anticrimă[§§§§§§§].

Totodată, întru sensibilizarea opiniei publice asupra pericolului criminalităţii şi lipsei suportului criminologic în activitatea anticrimă, propune şi participă activ la organizarea unor conferinţe naţionale şi internaţionale privind criminalitatea. Este vorba, mai întîi, de Conferinţa ştiinţifico-practică republicană Strategia combaterii criminalităţii organizate în Republica Moldova, desfăşurată în perioada 23-24 mai 1996, iar apoi de Conferinţa ştiinţifico-practică republicană Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova, care a avut loc la 26 februarie 1999, ambele sub egida Ministerului Afacerilor Interne, Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”, Asociaţiei Independente de Criminologie şi Fundaţiei „Soros-Moldova”.

De asemenea, deja în incinta Universităţii de Criminologie, la iniţiativa lui şi cu participarea Consiliului Europei, Ministerului Justiţiei, Asociaţiei Independente de Criminologie au loc conferinţele internaţionale: Rolul pedepsei în societatea de tranziţie, conferinţă ştiinţifică internaţională, 14-15 februarie 2002, Chişinău; Probleme de drept în perioada de tranziţie, conferinţă ştiinţifică anuală a profesorilor 26 aprilie 2002, Chişinău; Violenţa în societatea de tranziţie, conferinţă ştiinţifică internaţională, 16-17 mai 2003, Chişinău.

Valeriu Bujor este primul care a tras alarma asupra pericolului „deteoretizării problemei criminalităţii”[********]. Dacă la început această problemă era legată de efectuarea activităţii anticrimă într-un mod intuitiv, lipsit de suport ştiinţific, în special criminologic, atunci ulterior această problemă a afectat şi activitatea de cercetare ştiinţifică. Ea a început prin abandonarea pregătirii, cu frecvenţa la zi, a cadrelor ştiinţifice  în cadrul doctoratelor, formalizarea cerinţelor către susţinerea examenelor de doctorat la specialitate, a continuat cu obstrucţionarea tezelor de doctorat elaborate în temeiul cercetărilor criminologice teoretice[††††††††] şi a ajuns la eliminarea din Regulamentul cu privire la funcţionarea consiliilor ştiinţifice specializate şi conferirea gradelor ştiinţifice şi titlurilor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice în Republica Moldova a prevederii privind cercetările teoretice, şi anume: „Teza de doctorat este o lucrare ştiinţifică originală, cu rezultate teoretice şi/sau experimentale noi care denotă însemnătatea aportului adus în ştiinţă de pretendentul la grad şi care este elaborată în baza unor lucrări ştiinţifice publicate” (art.12, alin.(2))”[‡‡‡‡‡‡‡‡].

Criminologul Gheorghe Botnaru îl caracterizează astfel pe cercetătorul Bujor:

 

„Este un criminolog cu o gîndire lucidă, căruia îi place să analizeze lucrurile în esenţa lor. Este un generator de idei şi concepte. Scrie simplu, coerent şi foarte profund. Este un veritabil om de ştiinţă”.

 

La această creionare un alt criminolog, Valeriu Ţurcan, mai adaogă cîteva trăsături:

 

„Valeriu Bujor poate fi caracterizat ca un criminolog complet. El stăpîneşte pe deplin întregul arsenal al criminologiei. În marea majoritate a cazurilor are soluţii concrete pentru diverse probleme din domeniul criminologic şi nu numai. Cu toate că în anumite situaţii soluţiile păreau utopice şi erau dezaprobate, acestea îşi dovedeau autenticitatea în viitor. Este un adevărat generator de idei, idei ce vizează atît starea de fapt cît şi cu orientare strategică. De multe ori concepţiile şi opiniile sale s-au regăsit în diverse acte normative sau acţiuni cu orientare criminologică”.

 

Ştiind bine că cercetarea criminologică nu se poate limita la investigaţiile efectuate de cadrele didactice şi unii practicieni pasionaţi cu cunoaşterea ştiinţifică pentru a asigura necesităţile practicii de prevenire şi contracarare a criminalităţii, Valeriu Bujor a promovat consecvent ideea înfiinţării unor unităţi de cercetare criminologică, inclusiv a unui institut naţional de cercetare criminologică. În acest sens, au fost expediate repetat demersuri către Ministerul Afacerilor Interne, Guvern, Parlament şi Preşedinţiei[§§§§§§§§]. Eforturile depuse s-au finalizat cu crearea Centrului de cercetări ştiinţifice al Academiei de Poliţe „Ştefan cel Mare”. În anul 2000 fondeazăCentrului de cercetări ştiinţifice din cadrul Universităţii de Criminologie.

De pe poziţiile de prorector pentru ştiinţă al Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”, obţine includerea specialităţii de criminologie la studiile postuniversitare specializate de „magistru”, bifînd o nouă realizare inedită pentru criminologia naţională. Discipolul său, Valeriu Ţurcan, va fi cel care se va mîndri cu diplomă de magistru în criminologie. De menţionat că anume Valeriu Bujor şi Andrei Groza au fost cei care au iniţiat şi au izbutit să formeze masteratul în cadrul Academiei de poliţie „Ştefan cel Mare”, de altfel primul masterat din ţară.

Acţiunile întreprinse de Valeriu Bujor stau şi la originea fondării primelor instituţii de învăţămînt orientate spre o instruire aprofundată în materia criminologică. Astfel, în 1995 este creat Colegiul de Criminologie pe lîngă Asociaţia Independentă de Criminologie din Republica Moldova, iar în anul 1998 – Universitatea de Criminologie.

Deşi ele nu au pregătit criminologi, din cauza lipsei unei asemenea profesii în nomenclatorul oficial al profesiilor, programele de studii ale acestor instituţii de învăţămînt prevedeau un număr sporit de ore şi discipline de criminologie, ne mai vorbind de spiritul cultivat studenţilor şi cadrelor didactice. Instituţiile în discuţie au format un cadru instituţional propice activităţii criminologice atît pe plan didactic, cît şi ştiinţific. La acestea se adaogă efectul de educare criminologică a populaţiei ţării. Este de subliniat că instituţiile menţionate au alocat cercetării criminologice, dar şi ştiinţifice, în general, resurse financiare fără precedent în peisajul arid al învăţămîntului şi ştiinţei autohtone.

După distrugerea acestor instituţii de învăţămînt, criminologul Valeriu Bujor îşi dă seama, ceea ce s-a şi întîmplat, că criminologia va fi afectată în ansamblu, de aceea adresează numeroase demersuri către diferite instituţii publice de resort, în speranţa de a anticipa o eventuală anatemizare birocratică a criminologiei pe plan social. Iată un pasaj din unul dintre aceste demersuri:

 

„Rectoratul Universităţii de Criminologie, nu înţelege poziţia actualei conduceri a ministerului şi nu este de acord cu  Decizia privind retragerea licenţei. Cu atât mai mult că la întrebarea mea adresată vice-ministrului O. Babenco ce se petrece şi cum a fost semnat şi prezentat acest demers, dlui a răspuns: Я выполняю указания и.о. министра. Întreb atunci doamna ministru L. Pogolşa, a cui indicaţii realizaşi D-voastră? Eu nu cred în acele zvonuri şi presupuneri care bântuie în culuoarele ministerului despre o comandă specială venită de la veriga de vârf a puterii de stat în privinţa instituţiei noastre. Doar nimeni, s-au puţini se vor încumeta să se adreseze Excelenţei sale Domnului Preşedinte a ţării, sau Prim ministrului întru dezminţirea acestor insinuaţii. Noi însă ne rezervăm acest drept de a apela la conducerea ţării întru apărarea drepturilor şi intereselor colectivului Universităţii de Criminologie.

Sunt convins că acţiunile întreprinse contra Universităţii de Criminologie nu pot fi sancţionate şi dorite decât de acele forţe care se tem de acel loc şi rol care începe să-l joace instituţia noastră în sistemul învăţământului, forţe care demult întreprind măsuri întru discreditarea şi distrugerea instituţiei.”[*********]

 

Tot în legătură cu acel eveniment Valeriu Bujor afirma: „Lichidarea Universităţii de Criminologie va rămîne o pată ruşinoasă în istoria învăţămîntului moldovenesc şi o manifestare a fenomenului de „reiderism” (de la engl. raider, n.n.) în condiţiile ţării noastre...”

Referindu-se la activitatea managerială a lui Valeriu Bujor, criminologul Valeriu Ţurcan menţionează:

 

„De-a lungul activităţii sale, Valeriu Bujor a pus în permanenţă accentul pe dezvoltarea ştiinţei criminologice. Aceasta se observă mai ales în perioadele cînd exercita funcţii cu atribuţii decizionale. În oricare din funcţiile pe care le deţinea, fie de lector superior la Academia Naţională de Poliţie „Ştefan cel Mare”, fie de şef al Centrului de cercetări ştiinţifice, fie de prorector pentru ştiinţă la aceiaşi instituţie, fie de director al Colegiului de Criminologie sau de rector al Universităţii de Criminologie, promova cu insistenţă şi fără oboseală ideile şi realizările ştiinţei criminologice.”

 

Este deosebit de semnificativ faptul că majoritatea dintre cei care activează astăzi pe făgaşul criminologiei au fost educaţi sau determinaţi să păşească în acest domeniu de către Valeriu Bujor. Indiferent în care instituţie a activat, el a tins să formeze criminologici sau să antreneze diverşi specialişti în activitatea criminologică.

Valeriu Bujor este îndrumătorul şi coautorul primului manual autohton de criminologie: Elemente de criminologie[†††††††††], elaborat împreună cu discipolii săi Octavian Bejan, Sergiu Ilie şi Sergiu Casian. Totodată, el este autorul primului manual de statistică criminologică: Bazele statisticii criminologice[‡‡‡‡‡‡‡‡‡], care va servi drept un îndrumar metodologic preţios pentru cercetările criminologice empirice şi analizele statistico-criminologice. Criminologul Valeriu Ţurcan remarcă în acest sens: „pe parcursul a mai multor ani, el a fost singurul criminolog care se preocupa de posibilităţile de interpretare şi analiză cantitativă a criminalităţii”.

O serie de discipline criminologice vor fi introduse, în premieră, la iniţiativa lui, dintre care menţionăm:

            - Statistica criminologică,

            - Analiza criminologică a personalităţii infractorului,

            - Victimologie,

            - Criminologie aplicată,

            - Analiză statistică a criminalităţii,

- Deviantologie.

            O importanţă decisivă a jucat-o Valeriu Bujor în scoaterea de sub tipar a Revistei de criminologie, drept penal şi criminalistică. Este vorba despre prima revistă cu profil criminologic din ştiinţa autohtonă. Această ideea lansată cu ocazia Conferinţei ştiinţifice Starea actuală şi perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova[§§§§§§§§§], s-a materializat graţie contribuţiei lui hotărîtoare. Tot el ea conferit durabilitate editării revistei, în pofida dificultăţilor financiare şi organizatorice. În general, putem remarca că Valeriu Bujor a fost întotdeauna atent la propunerile criminologilor, punînd adesea umărul la traducerea în viaţă a ideilor criminologice.

În perioada studiilor de doctorat la Academia Ministerului Afacerilor Interne al U.R.S.S. acumulează experienţă în domeniul expertizei criminologice a actelor normative, idee pe care o promovează şi pe lîngă autorităţile de la Chişinău. În cele din urmă ea se materializează parţial, sub forma efectuării unei expertize anticorupţie, funcţie ce este pusă în sarcina Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, începînd cu anul 2007.

Formarea unei şcoli de criminologie reprezintă, în viziunea noastră, un fapt şi un eveniment proeminent în criminologia autohtonă, datorat întemeietorului criminologiei autohtone. După cum se ştie, existenţa şcolilor de gîndire este întotdeauna de bun augur pentru ştiinţă, dincolo de rivalităţile regretabile ce depăşesc limitele unei corectitudini elementare în ştiinţă. Actualmente putem vorbi de existenţa unei şcoli de criminologie în cadrul ştiinţei criminologice autohtone. Despre ea putem vorbi nu numai la prezent, ci şi la viitor, pentru că ea va continua, în pofida tuturor obstacolelor, să se dezvolte. Ştiinţa care dispune de şcoli denotă capacitatea ei de a genera teorii şi de a le aplica în cunoaşterea ştiinţifică. Or, teoria constituie forma supremă de organizare a cunoştinţelor ştiinţifice, iar aplicarea unui cadru teoretic bine definit în cercetarea criminologică demonstrează maturitate metodologică şi fecunditate euristică. Potrivit criminologului Gheorghe Botnaru, „este foarte important de remarcat că întemeierea criminologiei autohtone s-a produs concomitent cu crearea şcolii criminologice. Astfel, a avut loc un lucru extraordinar şi mai rar întîlnit în istoria formării şi dezvoltării ştiinţelor”.

            Cele realizate în domeniul criminologiei demonstrează că anume Valeriu Bujor a jucat rolul principal în constituirea şi dezvoltarea criminologiei autohtone.

 

 

 

 

 

 

 

 

Parcursul profesional  al criminologului Valeriu Bujor

 

 

Activitatea lui Valeriu Bujor s-a desfăşurat, în principal, pe făgaşul didactic şi ştiinţific, deşi a cunoscut şi o experienţă practică utilă. Atît în domeniul ştiinţific, cît şi în cel didactic a desfăşurat şi o activitate de management.

 

 

1978-1979

Este miliţian în Batalionul operativ de patrulă şi santinelă din Chişinău. Îl are ca comandant pe Ştefan Vârlan, pe care îl apreciază drept profesionist şi om cu suflet mare. El a fost acela care a insistat să-şi continue, cât mai curând, studiile la una dintre instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne. Alegerea a căzut asupra Şcolii Superioare de Anchetă Penală din Volgograd, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din sistemul de interne al U.R.S.S.

 

1979-1983

Îşi face studiile la Şcoala Superioară de Anchetă Penală din Volgograd. Aici se formează ca specialist în domeniul poliţienesc şi juridic. În memorie rămîne adînc întipărită perioada anului I de studii, care s-a consumat în principal în cadrul pregătirii pentru asigurarea ordinii şi securităţii la Jocurile Olimpice din vara lui 1980 de la Moscova şi activitatea educativă cu minorii delincvenţi care se aflau la evidenţă în organele de drept. În baza Şcolii Superioare de Anchetă Penală din Volgograd este formată o unitate, a cărei responsabilitate extraordinară va consta în escorta sportivilor şi delegaţiilor oficiale. Din acest motiv procesul de studii este redus la minim, în schimb pregătirea specială este realizată la nivelul trupelor antitero. Cursanţii sunt trecuţi la regim de cazarmă, şi sunt supuşi unui antrenament intens: curse zilnice de 6-10 km, exerciţii de tragere în orice condiţii, antrenamente de luptă corp la corp efectuate după un program special, studiu intens a două limbi străine, precum şi pregătire psihologică pentru activităţi în condiţii extreme. După cum avea să remarce însuşi Valeriu Bujor: „instruirea şi experienţa primită în acea perioadă m-a servit şi m-a ajutat în multe situaţii dificile”. Pentru merite în serviciul de escortă, pe parcursul Jocurilor Olimpice, a fost distins cu premiu bănesc şi menţiune a ministrului afacerilor interne al U.R.S.S. În perioada de studii, cursantul Valeriu Bujor este apreciat cu insigna „Miliţian eminent”.

 

1983-1988

Activează în cadrul Şcolii Superioare de Anchetă Penală din Volgograd. Deţine următoarele funcţii:

  • şef al Cabinetului metodic al Catedrei de criminalistică,
  • locţiitor al secretarului Comitetului comsomolist pentru lucrul cu studenţii străini al Ş.S.A.P.,
  • secretarului Comitetului comsomolist al Ş.S.A.P.,
  • lector cumulard la Catedra Criminologie şi profilaxie a infracţiunilor (în paralel cu activitatea din comsomol),
  • lector titular la Catedra Criminologie şi profilaxie a infracţiunilor.

În calitate de locţiitor al secretarului comitetului comsomolist pentru lucrul cu studenţii străini (din 1984), patronează activitatea a circa 900 de studenţi din ţările  lagărului socialist şi cele în curs de dezvoltare (Africa, Asia şi America Latină), avînd drept sarcină educaţia internaţionalistă. Activitatea cu studenţii din alte ţări şi duhul democratic ce persista în organizaţiile comsomoliste primare îl face să pună la îndoială multe lucruri ce ţineau de sistemul socialist, care trebuia să fie perfecţionat, în viziunea criminologului în formare, şi eliberat de conducătorii care şi-au pierdut simţul realităţii. Colonelul Gorbuza a fost cel care, după ce îl ascultă cu atenţie, îl roagă, ca pe un fiu, să nu-şi exprime în public gândurile ce îl frământă, măcar câţiva ani, în aşteptarea unor schimbări în societate. Într-adevăr, între timp încep a pleca din viaţă secretarii generali ai P.C.U.S.: Leonid Brejnev, Cernenco şi Andropov. Venirea fiecăruia din ei era aşteptată cu speranţa într-o schimbare socială majoră, dar... sistemul rămânea acelaşi. Prestaţia lui Andropov pare promiţătoare, el însă, bolnav deja, nu reuşeşte să realizeze nimic. Tînărul Bujor acceptă (1985) funcţia de secretar al organizaţiei comsomoliste din Ş.S.A.P., fiind ferm convins că ea îi va permite să influenţeze considerabil procesele din oraş şi din regiune, precum şi să schimbe starea de lucruri din interiorul şcolii. Întitulează programul de activitate în calitate de secretar: О перестройке деятельности комсомольской организации ВСШ МВД СССР (Despre restructurarea activităţii organizaţiei comsomoliste a Ş.S.A.P. a M.A.I. al U.R.S.S.), evenimentul se consuma pînă la lansarea ideii de perestroika de către Gorbacev. Părăseşte această funcţie în septembrie 1987, după ce intră, ghidat fiind de aspiraţii reformiste, în conflict iremediabil cu Partcomul şi Politotdelul instituţiei, structuri conduse de comunişti conservatori. Salvându-l de răzbunarea acestora, comandantul Ş.S.A.P., generalul Anatol Gavrilov, îl numeşte, fără consenţământul acestora, lector la Catedra Criminologie şi profilaxie a infracţiunilor, spunându-i că este totul ce îi stă în puteri să facă pentru el. În acelaşi an generalul a fost el însuşi destituit din funcţie, Valeriu Bujor se afla însă deja la adăpost de pericolul iminent.

 

1988-1991

Este aspirant la specialitatea criminologie în cadrul Academiei Ministerului Afacerilor Interne al U.R.S.S. Probele de concurs la doctorat (adiunctura) au fost extrem de exigente, desfăşurîndu-se pe durata a 30 de zile. În final, au fost înmatriculaţi, în acel an, la specializarea – criminologie, 12 persoane din Rusia, Ucraina, republice baltice şi cele asiatice. În 1991 îşi încheie studiile de doctorat, obţinînd diploma de cercetător ştiinţific cu specializare în criminologie. Teza de doctorat o va susţine mai tîrziu, mai exact în 1992, după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a sistemului comunist.

 

1986-1991

Participă activ în lucrările Biroului criminologic coordonator al U.R.S.S., condus de criminologul Azalia Dolgova. În octombrie 1991 în baza acestuia este fondată Asociaţia de criminologie a U.R.S.S., al cărui membru devine.

 

1991-1999

Începe activitatea la Academia Naţională de Poliţe „Ştefan cel Mare”, recent constituită în tînărul stat independent – Republica Moldova. Exercită funcţiile de:

  • lector, catedra Drept penal şi criminologie (1991-1993);
  • lector superior, Catedra Drept penal şi criminologie (martie 1993 - octombrie1994) şi secretar al Consiliului didactico-ştiinţific al Academiei Naţionale de Poliţie (1993-1994);
  • şef al Serviciului cercetări ştiinţifice, redactare şi editare (1994-1995); conferenţiar universitar;
  • şef al Centrului de cercetări ştiinţifice (1995-1997) şi conferenţiar universitar la catedra Drept penal şi criminologie;
  • prorector pentru ştiinţă şi integrare interuniversitară şi, concomitent, şef al Centrului de cercetări ştiinţifice (1997-1999), prin cumul intern - conferenţiar universitar la catedra Drept penal şi criminologie.
  • colaborator ştiinţific principal al Centrului de Cercetări ştiinţifice (1999).

Intră în colectivul academiei la 1 octombrie 1991, un colectiv ce se afla abia în curs de formare şi în care va rămîne până în octombrie 1999. Iniţial cerinţele faţă de titularii funcţiilor prevăzute la catedre erau foarte înalte. De exemplu, Valeriu Bujor a exercitat funcţia de lector, prima treaptă în ierarhia universitară (funcţia de lector-asistent nu exista) chiar şi după susţinerea tezei de doctorat, timp de încă un an de zile. Va fi o perioadă dificilă, dar „interesantă”, după aprecierea criminologului, căci „totul ce se făcea se făcea ca prima oară, cu greşeli, eşecuri şi pierderi, dar a fost o experienţă extraordinară, care mi-a servit din plin mai târziu”. În calitate de secretar al Consiliului didactico-ştiinţific al Academiei Naţionale de Poliţie (1993-1994) depune eforturi pentru impulsionarea activităţii ştiinţifice în cadrul instituţiei, pînă atunci, practic, inexistentă, avînd, în acest sens, şi  posibilitatea de influenţă colectivă. Se concediază de la Academia de Poliţie la 19 septembrie 1999, în momentul în care îşi dă seama că potenţialul lui de cercetător şi organizator nu poate fi valorificat în sistemul organelor afacerilor interne. 

 

1995

Din acest an şi pînă în prezent Valeriu Bujor este preşedinte al Asociaţiei Independente de Criminologie din Republica Moldova. Sub conducerea preşedintelui Bujor, această primă organizaţie criminologică va constitui iniţiatorul diverselor iniţiative criminologice şi reuniuni ştiinţifice, la a căror realizare va participa, precum şi fondatorul primelor instituţii cu caracter criminologic: Colegiul de Criminologie (1995) şi Universitatea de Criminologie (1998). Exercită pînă în 1998, în calitate de activitate obştească, atribuţiile de director al Colegiului de Criminologie. Colegiul instruia jurişti cu o aprofundă pregătire criminologică. De asemenea, absolvenţilor li se înmâna certificatul de specialist în serviciul nestatal de securitate, pază şi detectivi. În cadrul colegiului erau desfăşurate cursuri de bodygarzi şi serviciul de pază. 

 

1996

În acest an activează în calitate de expert pentru problemele controlului asupra criminalităţii al Consiliului Europei, reprezentînd Republica Moldova.

 

1997

În acest an este ales în calitate de preşedinte onorific al Asociaţiei Tinerilor Jurişti Cercetători, fiind autorul creării acesteia şi participant la viaţa şi activitatea ei. Ulterior această organizaţie obştească se reorganizează, devenind Alianţa pentru Promovarea Dreptului.

 

1999-2000, 2001-2004

Îşi desfăşoară activitatea de bază la Universitatea de Criminologie din Moldova, execitînd funcţiile de:

  • rector şi
  • şef al Catedrei Criminologie şi drept penal (cumul intern).

Pentru a facilita accesul populaţiei rurale la învăţămînt, creează reprezentanţe de învăţământ liceal şi superior de scurtă durată în şase localităţi: Bălţi, Căuşeni, Comrat, Edineţ, Ungheni şi Soroca. Datorită managementul excelent obţine prezenţa la studii a 3719 de tineri şi tinere, inclusiv: învăţământ universitar – 2322 studenţi, superior de scurtă durată (colegiu) – 582, învăţământ liceal – 815. Pînă la distrugerea instituţiei (2003), au absolvit: Liceul Teoretic de Drept al Universităţii de Criminologie din mun. Chişinău – 346 elevi; Colegiul Universităţii de Criminologie din mun. Chişinău – 448 studenţi; Departamentul Drept al Universităţii de Criminologie (specializare în drept penal) – 315 studenţi; reprezentanţele universităţii: 194 – la colegiul şi 130 la liceul. Înscrie la masterat 30 de ascultători. În total au absolvit diferite trepte de instruire în cadrul Universităţii de Criminologie 1463 persoane. Cooptează 43 de specialişti cu o vechime de peste 20 de ani de activitate în organele de drept, în total instituţia avea 352 de angajaţi. O atenţie deosebită acordă bibliotecii, care adună fonduri impresionant, mai exact peste 24 de mii de exemplare de carte. Fidel orientărilor scientiste, acordă o atenţie deosebită activităţii de elaborare a materialelor didactice şi de cercetare ştiinţifică. În acest scop, este creat un centru editorial şi sunt alocate fonduri pentru publicarea materialelor didactice. Astfel, în perioada 1998–2003, angajaţii Universităţii de Criminologie publică circa 290 de titluri, dintre care 47 lucrări metodice, 199 articole ştiinţifice, 41 manuale şi monografii, cu un volum total de 670 coli de autor. Totodată, sunt organizate 14 conferinţe: la nivel de catedre, universitare şi internaţionale, în care se discută probleme stringente ce ţin de prevenirea şi contracararea criminalităţii[**********]. Creează Centrul de cercetări ştiinţifice, iar apoi, în baza acestuia, Departamentul Ştiinţă, în cadrul căruia funcţionează Laboratorul de criminologie şi politică penală. Sub cupola acestei instituţii educă o nouă generaţie de criminologi, organizează o intensă activitate de cercetare ştiinţifică, inclusiv criminologică, şi de elaborarea a materialelor didactice pe care le editează pe contul instituţiei, desfăşoară reuniuni criminologice, precum şi susţine, în primii ani, editarea Revistei de criminologie, drept penal şi criminalistică. Tot în cadrul acestei instituţii va demara, în premieră naţională, o serie de cursuri de criminologie.

 

2001

Activează la Institutul de Filozofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Secţia Stat şi drept, în calitate de:

  • colaborator ştiinţific coordonator,
  • secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat.

 

2003

Din acest an, este redactor-coordonator al Revistei naţionale de criminologie, drept penal şi criminalistică. 

 

2004

După distrugerea Universităţii de Criminologie se angajează ca profesor universitar interimar la catedra Drept Public a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, unde activează pînă în prezent.

 

2004

Din acest an şi pînă în prezent este preşedinte al Asociaţiei Criminologilor din Moldova.

 

2004

În condiţiile unei obstrucţionări intransigente şi sistematice pe meleagurile natale, pleacă peste hotare, mai exact în Ucraina, la Institutul de Transport Fluvial din Ismail (sudul Basarabiei), unde deţine următoarele funcţii:

  • şef de catedră;
  • prorector pentru ştiinţă;
  • rector-interimar;
  • preşedinte.

 

2006

În cursul acestui an, activează în cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova în calitate de şef al Catedrei Drept penal şi criminologie, iar ulterior devine, prin cumul,  director al Institutului de Cercetări în Domeniul Protecţiei Drepturilor Omului.

 

2006

Revine la deja Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în funcţie de colaborator ştiinţific superior în Secţia Drept naţional, în care activează, prin cumul, pînă în prezent.

 

 

Alte activităţi:

·         director al instituţiei obşteşti Centrului de Studii Comparative în Ştiinţe Juridice;

·         membru al colegiului de redacţie al Revistei de filosofie şi drept şi al revistei Legea şi viaţa;

·         membru al comisiei specializate de acreditare a instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova, compartimentul: drept;

·         membru al asociaţiilor de criminologie din Federaţia Rusă şi din Ucraina;

·         profesor de onoare a Academiei MAI din Volgograd și Institutului Transport Naval din Izmail;

·         conducător de teze de masterat şi doctorat.

 

 



[*]Vezi materialele privind susţinerea tezei de doctorat Interesul: aspectul criminologic al problemei, elaborată de Octavian Bejan, sub conducerea lui Valeriu Bujor, în Seminarul ştiinţific de profil interuniversitar.

[†]Distrugerea sau pervertirea unităţilor de cercetare criminologică, obstrucţionarea susţinerii tezelor de doctorat în criminologie, împiedicarea accesului criminologilor la puterea de decizie ştiinţifică etc.

[‡]Acest fapt rezultă din propriile declaraţii ale lui Valeriu Bujor, precum şi din faptul că dumnealui îşi semna lucrările cu calificativul „criminolog”, ceea ce nu făcu-se nimeni pînă atunci. În acest sens, vezi, de exemplu, articolele publicate în revista „Legea şi viaţa”, nr. 5/1994, nr. 10/1994, nr. 11/1994, nr. 4/1995, nr. 4/1996 sau nr. 2/2008.

[§] De exemplu, polemicele iscate pe marginea raportului „Apărarea societăţii de atentatele criminale ori pedeapsa şi scopurile ei”, prezentat la Conferinţa ştiinţifică studenţească din 1993, organizată la Academia Naţională de Poliţei „Ştefan cel Mare”.

[**]Procesul-verbal nr.23 al şedinţei Senatului Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare” din 20 decembrie 1994.

[††] Legea şi viaţa, nr.3/1994.

[‡‡]Suportul criminologic în activitatea poliţiei. Realizări şi perspective, Chişinău, 2001, p.25.

[§§]Ibidem, p.25-26.

[***]Ibidem, p.43-50.

[†††]Op.cit.

[‡‡‡]Valeriu Bujor, Combaterii criminalităţii – bază ştiinţifică ori cu privire la asigurarea ştiinţifică a combaterii criminalităţii, Legea şi viaţa, nr. 1 (960)/1995. De fapt, titlul acestei lucrări include două titluri, deoarece autorul lăsase la latitudinea redacţiei să aleagă acea denumire care părea mai reuşită din punct de vedere lingvistic, datorită confuziei produse în denumirea articolului au ajuns însă ambele titluri propuse de autor.

[§§§]Legea şi viaţa, nr. 10/1994.

[****]Editura Literatura juridică, Chişinău, 1996.

[††††] Editura Lyceum, Chişinău, 1998.

[‡‡‡‡] Chişinău, 1998.

[§§§§] Бужор В. şi Гуцуляк В., Групповая преступность: методологические основы изучения и классификации, Кишинэу, 1998.

[*****]Бужор В. Г.,Насильственная преступность и ее значение для характеристики общественных отношений,înЭкспресс информация. Академия МВД РФ”, Выпуск 1,Москва,1992; Bujor V., Noţiunea de violenţă în dreptul penal şi în criminologie, Legea şi viaţa, nr. 4/1995; BujorV., Cuprivirelaesenţa violenţei, în Probleme actuale privind infracţionalitatea”, Anuarul C.C.Ş. al Academiei de Poliţie, Chişinău, 2000; BujorV. şiMironI.,Cuprivirelanoţiuneadeinfracţiunesăvîrşită prinviolenţă, înProblemeale ştiinţeicontemporane. MaterialeleconferinţeianualeaprofesorilorUCM, 18–19 aprilie 2001”,Chişinău; Bujor V. şi Pop O., Aspecte criminologice privind infracţiunile săvârşite cu violenţă, Ed. Mirton, Timişoara, 2003; Bujor V. şi Miron I., Violenţa: abordare socio-criminologică a problemei, Revista de criminologie, drept penal şi criminalistică, nr. 3-4/2004; Бужор В. Криминальное насилие в Республике Молдова, în „Международная научно-практическая конференция – Преступность, общество, криминология: диалектика развития. 27-30 августа 2006”, Суздаль.

[†††††]Bujor V. şi Laşcu M., Criminologie penitenciară: noţiunea, obiectul şi scopul, în „Starea actuală şi perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova”, Chişinău, 2002.

[‡‡‡‡‡] Бабаев М. şi Бужор В., К вопросу об обеспечении криминологической безопасности, Закон и жизнь, nr.1/2003; Bujor V., Referinţe asupra conceptului de securitate criminologică. Materialele conferinţei republicane, Academia MAI, Chişinău, 2003.

[§§§§§] Бужор В.Г., Криминологический анализ и предупреждение тяжкой насильственной групповой преступности, (Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук), Москва, 1992, p. 115-124.

[******] Бужор В.,О сущности преступности,Lyceum, Кишинэу, 1998; Бужор В.Г., Криминологический анализ и предупреждение тяжкой насильственной групповой преступности. Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук, Москва, 1992, p. 131.

[††††††]Бужор В.,Криминологический анализ групповых форм насильственной преступности,Editura Literatura juridică, Chişinău, 1994.

[‡‡‡‡‡‡]Бужор В. Г.,Насильственная преступность и ее значение для характеристики общественных отношений,înЭкспресс информация. Академия МВД РФ”, Выпуск 1, Москва,1992; Бужор В.,О сущности преступности,Lyceum,Кишинэу, 1998, p. 48.

[§§§§§§]Vezi lista publicaţiilor.

[*******] Bujor V. şi Sîrbu P., Detenţiunea pe viaţă,  Chişinău; 2001; Bujor V. şi Miron I., Violenţa sexuală: aspecte juridico-penale şi criminologice, Chişinău, 2001; Bujor V. şi Dumitrescu D., Traficul de droguri: reglementări internaţionale şi naţionale, Chişinău, 2004.

[†††††††]Гуцуляк В.И. şi Бужор В.Г., Комментарий к Уголовному Кодексу Республики Молдова. Общая часть, Кишинэу, 2005.

[‡‡‡‡‡‡‡]Vezi: nr.3 din 1994.

[§§§§§§§]Vezi lista publicaţiilor inserată în paragraf respectiv.

[********]Cuvînt în apărarea criminologiei, Legea şi viaţa, nr.3/1994.

[††††††††] Vezi materialele privind susţinerea tezei de doctorat Interesul: aspectul criminologic al problemei, elaborată de Octavian Bejan, sub conducerea lui Valeriu Bujor, în Seminarul ştiinţific de profil interuniversitar, în anul 2003.

[‡‡‡‡‡‡‡‡] Aprobat de şedinţa în Plen a Comisiei de acreditare a organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării şi a Comisiei de atestare a personalului ştiinţific şi ştiinţifico-didactic ale Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare din 25 noiembrie 2004 (proces-verbal nr.1), iar ulterior modificat în repetate rînduri de o manieră netransparentă.

[§§§§§§§§]Vezi, de exemplu materialul factologic prezentat în studiulSuportul criminologic în activitatea poliţiei. Realizări şi perspective, Chişinău, 2001, p.122-123.

[*********]Demersul rectorului Universităţii de Criminologie, Valeriu Bujor, către viceminiştrii educaţiei Lilia Pogolşa şi Oleg Babenco, din 9 iulie 2003.

[†††††††††] Editura Ştiinţa, Chişinău, 1997.

[§§§§§§§§§] Octavian Bejan, Perspectivele ştiinţei criminologice autohtone, în „Starea actuală şi perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova, Chişinău, 2002, p.37.

[**********]Raportul Comisiei specializate de evaluare academică şi acreditare a Universităţii de Criminologie. Comisia a fost aprobată prin ordinul Ministrului Educaţiei nr. 186 din 25 aprilie 2003 şi a activat în perioada 12 mai-11 iunie 2003.

События