pp. 3-6

Capitolul I. NOŢIUNEA, CLASIFICAREA ŞI CARACTERISTICA DROGURILOR     

 

§ 1. Noţiunea de droguri

În accepţiunea curentă, noţiunea de „droguri” sau „droguri de abuz” este folosită pentru a desemna acele substanţe care, utilizate sau nu în terapeutică, însă consumate abuziv, pot naşte dependenţa fizică sau psihică, ori pot genera tulburări grave ale activităţii mintale, ale percepţiei sau ale comportamentului, în raport cu doza administrată, acestea acţionând, mai întâi, ca stupefiante şi mai apoi ca halucinogene.[1]

În sensul formal şi cel mai larg, prin „droguri” sunt denumite produse şi substanţe stupefiante sau toxice, definite ca atare şi prevăzute de legislaţiile naţionale şi internaţionale.

În sens farmaceutic, prin „stupefiante” se înţeleg acele substanţe care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică.[2] Tot în sens strict farmaceutic, drogul este materia primă, de origine vegetală, animală sau minerală ce serveşte la prepararea anumitor medicamente.[3]

În lumina convenţiilor internaţionale, prin „drog” se înţelege o substanţă ce face parte din cele supuse controlului prin Convenţia Unică asupra Stupefiantelor din 1961 sau una dintre substanţele psihotrope al căror control a fost reglementat prin Convenţia din 1971.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii include în categoria drogurilor orice substanţă care, absorbită de organism, generează schimbări în starea emoţională, în comportamentul şi funcţionarea lui. Drogul este o substanţă de origine naturală sau sintetică care, atunci când este consumat de o fiinţă, modifică una sau mai multe funcţii vitale ale organismului, în concepţia prezentată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii sunt incluse în categoria drogurilor şi alte varietăţi de substanţe, precum tutunul, cafeaua şi, într-o oarecare măsură, ciocolata, care însă nu pot fi considerate droguri.

Legislaţia Republicii Moldova operează cu termenul substanţă narcotică (stupefiant) prin care se înţelege o substanţă de origine naturală sau sintetică, precum şi preparatul conţinând o astfel de substanţă, care provoacă dereglări psihice ca urmare a consumului lor abuziv.[4] În acelaşi timp, autorii moldoveni nu exclud utilizarea termenului „drog” pentru a denumi aceste substanţe.[5]

O definiţie contrară este dată în Comentariul Codului penal al RM, în care prin noţiunea de drog (narcotic, stupefiant) se înţelege substanţe de origine vegetală, animală sau minerală care servesc la prepararea anumitelor medicamente.[6]

Diferite tipuri de droguri au proprietăţi specifice. Ele diferă prin mecanismul şi durata efectelor, însă pentru legislator ele sunt deopotrivă egale şi orice activitate ce ţine de aceste substanţe va fi ilegală şi pasibilă de aplicare a răspunderii contravenţionale sau penale. De aceea, este necesar a distinge semnele care au stat la baza echivalării juridice şi care au permis evidenţierea din totalitatea substanţelor chimice şi medicamentoase a acelora care sunt puse sub control şi care sunt recunoscute ca drog.

Noţiunea de substanţe narcotice (drog, stupefiante) este definită aplicând diverse criterii[7] cum ar fi: criteriul medical, criteriul social, criteriul fizic şi criteriul juridic.

Criteriul medical. Abuzul de substanţe narcotice şi psihotrope este o boală care deformează simţurile şi distruge voinţa.

Primele doze de droguri produc senzaţii de euforie, de calmare, de tranchilizare sau de iritare (de agitaţie), datorită cărora ia naştere dorinţa de trăire a simţului de retrăit, cauzat de folosirea acestor substanţe. Iniţial, doza primită stârneşte o reacţie de apărare a organismului (vomă etc.), explicată prin acţiunea ei toxică. Prin folosirea regulată a drogurilor reacţia de apărare devine mai slabă. Apare atât dependenţa psihică faţă de drog, cât şi cea fizică. Apare aşa-numitul „sindrom de dependenţă”, care reprezintă o stare psihică sau fizică ce rezultă din alimentarea unui organism cu un medicament, caracterizată prin modificări de comportament şi prin alte reacţii însoţite întotdeauna de o necesitate absolută de a lua substanţa în mod repetat, pentru a-i resimţi efectele psihice şi, deseori, pentru a evita suferinţele.[8]

Criteriul social. Se reduce la rezultatul unui consum îndelungat de droguri obţinând o însemnătate socială. Drept exemplu poate servi efedronul, preparat conţinând, în special, efedrin prelucrat. Efedrinul este folosit în medicină în calitate de medicament, destinat tratamentului astmei bronhiale şi altor boli. Din această cauză acest medicament este procurat liber. În legătură cu aceasta, la mijlocul anilor 80 efedronul a obţinut o largă aplicare, ceea ce a trezit o serie de îngrijorări în rândul medicilor. Actualmente, efedronul este atribuit categoriei drogurilor şi sunt întreprinse măsuri vizând limitarea folosirii lui în medicină. La prevederea criteriului social, prin care este dispus drogul, se cer elucidate şi calităţile personalităţii narcomanului, întrucât nu toţi oamenii care au încercat influenţa drogurilor le folosesc excesiv.

Deci, vorbind despre aspecte şi consecinţe fundamentale ale consumului de droguri la nivel fizic, nu putem neglija repercusiunile psihosociale ce sunt efectul acestui consum afectându-i nu numai pe consumatori, ci şi mediul în care ei trăiesc.

Antecedentele de risc în ceea ce priveşte consumul de droguri aglutinează diferite niveluri[9]:

1)  Antecedente comportamentale cu caracter individual;

2)  Antecedente atitudinale cu caracter individual;

3)  Antecedente psihologice cu caracter individual;

4)  Antecedente cu caracter familial;

5)  Antecedente cu caracter comunitar.

Criteriul fizic. Drogurile au provenienţă diferită, ce se prezintă prin criteriul fizic care reflectă în aceea că ele constituie obiecte ale lumii materiale, dispun de formulă chimică şi formă de existenţă.

Criteriul juridic este reflectat în faptul că substanţele ce influenţează asupra sistemului nervos central pot fi recunoscute ca atare doar prin includerea lor în legislaţie. Categoria drogurilor este inclusă în legi speciale. Deci, substanţele care fac obiectul Convenţiei ONU din 1961 privind substanţele stupefiante, amendată prin protocolul din 1972 al Convenţiei ONU, din 1971 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, de asemenea Legile României şi Republicii Moldova în materie de droguri, pot fi recunoscute, considerate şi denumite droguri. Prin adoptarea Convenţiei din 1988, ONU a reorganizat în mod decisiv politica în materie, tocmai pentru a putea face faţă cu succes noilor şi tot mai multelor aspecte legate de traficul şi consumul de droguri. Produsele chimice utilizate la obţinerea ilegală a drogurilor sunt selectate în funcţie de proprietăţile care le au în calitate de precursor, coreactiv, agent oxidant, solvent, acid şi bază de sare.[10]

Din punct de vedere juridic, sunt considerate droguri orice fel de substanţe sau produse care se bucură de o protecţie juridică specială, având un regim aparte şi care sunt declarate astfel prin convenţii internaţionale.

Şi dacă criteriul medical serveşte drept indice de includere a substanţei respective în lista de droguri, stupefiante, produse halucinogene sau psihotrope, atunci criteriul juridic orientează organele de drept spre aplicarea legislaţiei în domeniu. Cunoaşterea şi aplicarea întocmai a criteriului juridic, fixat în actele enumerate, este o condiţie absolut necesară, deoarece în practica aplicării legislaţiei drogurilor sunt cazuri când obiectul infracţiunilor respective este tratat mai larg decât prevede legislaţia, când ca substanţe narcotice sunt recunoscute preparatele (substanţele) neincluse în actele normative respective. Lipsa criteriului juridic nu permite a recunoaşte unele substanţe ca drog chiar dacă acestea provoacă tulburări bolnăvicioase.

Lista substanţelor narcotice în legislaţia penală a Republicii Moldova este determinată de Legea nr. 382-XIV din 06.05.1999 „Cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor”.

Cele expuse ne permit a concluziona: termenul drog se atribuie unei substanţe cu proprietăţi curative, unui medicament, substanţă care, după ce metabolizează într-un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcţii. Drogul este substanţa utilizată sau nu în terapie, a cărei folosire în afara unor indicaţii medicale, în mod abuziv, poate induce starea de dependenţă, poate produce tulburări ireversibile asupra sistemului nervos central, percepţiei senzoriale, comportamentului uman, substanţa concretă fiind inclusă în actele normative respective, iar circuitul acesteia fără drept este interzis sub ameninţarea pedepsei.

 

 

pp. 7-8

§ 2. Clasificarea drogurilor

În literatura juridică lipseşte o clasificare unanim acceptată a drogurilor, fapt ce se datorează, în mare măsură, atât multitudinii acestor substanţe, şi deci ale diverselor caracteristici proprii grupărilor chimice specifice, cât şi dificultăţilor de a corela gruparea chimică a acestora cu efectul produs asupra organismului uman.

Cea mai simplă clasificare poate fi bazată pe efectul social, având ca punct de plecare şi efectul nociv, în scara descrescătoare. Alte clasificări pot avea drept criteriu procesul extinderii consumului şi chiar grupările zonale geografice, având drept reper drogul preferat într-o regiune sau alta. Dar, indiferent de criteriile alese şi care sunt în concordanţă cu scopurile concrete ale investigaţiilor, clasificările respective – concepute, de cele mai multe ori, în rapoartele statistice solicitate şi difuzate atât de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cât şi de alte organisme interne şi internaţionale – au totuşi meritul de a nominaliza substanţele prohibite şi de a contribui la asanarea acestui pericol social care provoacă starea de dependenţă şi decăderea individului.

Inspiraţi de unele surse în domeniul drogurilor, propunem o clasificare a lor după următoarele criterii:

1) după modul de acţiune asupra sistemului nervos central şi după modul de producere, astfel:

 

 

 

I. După modul de acţiune

psihologice (depresive)

hipnotice, neuroleptice, tranchilizante

psihoanaleptice (stimulente)

opiacee, amfetamine

psihodisleptice (halucinogene)

halucinogenele propriu-zise, halucinogenele depersonalizante

II. După modul de producere

produse de natură vegetală

opiacee, cannabis, cocaina, peytol etc.

produse de natură sintetică

mescalina, psilocybina, LSD etc.

 

2)după căile de obţinere a drogurilor care include, alături de produsele de natură vegetală, şi pe cele de natură sintetică şi o grupă de produse semisintetice.

3)după modul în care drogurile acţionează asupra sistemului nervos central:

a)produsele cu acţiune depresivă asupra sistemului nervos central;

b)produse cu acţiune stimulantă asupra sistemului nervos central;

c)produse cu acţiune perturbatoare asupra sistemului nervos central.

La rândul lor, substanţele psihotrope ar putea fi clasificate:

-     după substanţele din care derivă;

-     după originea lor;

-     după riscurile farmacodependenţei şi abuzul pe care le prezintă;

-     după efectele de ordin fizic şi psihic;

-     după compoziţia chimică generală.

Substanţele psihoactive – care ca urmare a consumării generează abuzul – pot fi, la rândul lor, grupate în nouă categorii principale:

-     Stupefiante naturale, semisintetice şi sintetice;

-     Produse extrase din cannabis;

-     Cocaina şi celelalte substanţe extrase din coca;

-     Barbituricele şi celelalte sedative hipnotice;

-     Tranchilizantele minore;

-     Amfetaminele şi stimulentele analoage;

-     LSD şi alte halucinogene;

-     Droguri asemănătoare aflate sub control;

-     Solvenţii organici şi inhalanţi.

4)în raport cu regimul juridic care le reglementează, stupefiantele pot fi legale sau ilegale;

5)sub raportul stării de dependenţă dobândită ca rezultat al consumului de droguri, acestea pot fi grupate în trei categorii, adică stupefiante ce creează dependenţă fizică, stupefiante care conduc la dependenţa psihică şi stupefiante ce creează dependenţă mixtă.

6)în raport cu efectele produse, stupefiantele pot fi dure sau uşoare;

7)în funcţie de modul de administrare (consum) ele sunt injectabile, ingerabile, de prizare, de mestecare, de fumare, de inhalare ş.a.

8)clasificarea în conformitate cu legislaţia actuală română şi moldovenească în vigoare poate fi următoarea:

-     Droguri de mare risc (substanţe care prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea omului);

-     Droguri de risc (substanţe care prezintă pericol pentru sănătatea omului).

 

 

pp. 28-34

Capitolul II. REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE ÎN MATERIE DE DROGURI

§ 1. Cadrul legal internaţional de protecţie privind abuzul de droguri şi alte substanţe psihotrope

În lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, pe plan internaţional au existat numeroase reglementări în domeniu, statele participante concentrându-şi eforturile pentru combaterea acestui flagel.

La 23 ianuarie 1912, un număr de 12 state, printre care Germania, Anglia, Olanda, Portugalia, Rusia, Italia s-au reunit la Haga, unde au convenit asupra intrării în vigoare, până la 31 decembrie 1914, a Convenţiei Internaţionale a Opiului.

Convenţia în cauză prevedea că producţia şi desfacerea opiului brut trebuie supuse unui control naţional, prin legi adoptate de fiecare stat aparte.[11] Astfel, fabricarea, vânzarea şi consumul substanţelor şi produselor cu conţinut stupefiant (morfina, alte opiacee, cocaina) trebuiau destinate exclusiv finalităţilor medicale ori altor scopuri legitime, iar fabricarea şi comercializarea lor erau supuse unui sistem de înregistrare şi licenţiere. Intrarea în vigoare a convenţiei nu a mai fost posibilă, din cauza primului război mondial.

Principalul merit al acestei convenţii a fost acela de a fi instituit un control internaţional asupra opiului şi de a fi deschisă calea unui drept internaţional de control în această materie. Convenţia de la Haga din 1912 a creat, sub formă rudimentară, actualul regim internaţional al stupefiantelor.

Prin Tratatul de la Versailles, adoptat după terminarea primului război mondial este ratificată Convenţia de la Haga, ea fiind considerată intrată în vigoare abia în acest moment.

O nouă conferinţă a opiului s-a ţinut la Geneva în data de 19 februarie 1925, unde a fost semnată Convenţia Internaţională a Opiului, extinzându-se sfera de aplicabilitate a Convenţiei de la Haga şi asupra cânepei indiene, şi a frunzelor de coca, interzicând utilizarea lor în alte scopuri decât cele medicale sau ştiinţifice. Convenţia în discuţie reglementează certificatele de import şi licenţele de export pentru substanţele şi produsele având conţinut stupefiant, urmărindu-se prin acestea permanenta supraveghere a mişcării drogurilor pe plan internaţional.

În anul 1931, un număr de 57 de state s-au întrunit din nou la Geneva la o conferinţă internaţională consacrată stupefiantelor, adoptând Convenţia pentru limitarea fabricării şi reglementarea distribuirii stupefiantelor, care a intrat în vigoare în 1933.

Prin Convenţia de la Geneva, semnată la 13 iulie 1931, se urmăreşte limitarea fabricării şi a importării peste cantităţile maximale a substanţelor şi produselor stupefiante fixate după evaluarea necesarului intern de droguri al fiecărui stat. Se rezervă dreptul de a importa şi distribui heroina numai guvernelor, în scopuri legitime.

Convenţia din 1931 a creat o dispoziţie legislativă internaţională, potrivit căreia stupefiantele nou apărute şi aparţinând unei anumite grupe chimice să fie puse sub un control internaţional, iar toate statele au fost obligate a se conforma în acest sens.

Convenţia a înăsprit, de asemenea, obligativitatea statelor cu privire la numărul de informaţii pe care acestea urmau să le furnizeze în rapoartele prezentate asupra comerţului ilicit, precum şi punerea, anual, la dispoziţie a unor date referitoare la consumul de stupefiante în fiecare ţară şi teritoriu.

Convenţia pentru pedepsirea traficului de droguri dăunătoare, adoptată la Geneva pe 26 iunie 1936, instituie comisii rogatorii, ca instrumente de luptă împotriva persoanelor fizice implicate în traficul de droguri. Părţile semnatare se obligă să înfiinţeze fiecare în ţara lor un Oficiu central de represiune împotriva producţiei şi traficului de substanţe stupefiante. Sunt prevăzute, de asemenea, măsuri privind asistenţa juridică internaţională, reglementându-se în acest sens obţinerea ori acordarea extrădării în cazuri enumerate în convenţie.[12]

La 19 noiembrie 1948, este semnat Protocolul de la Paris, prin care Organizaţia Mondială a Sănătăţii este autorizată să propună reglementării internaţionale în materie supunerea oricărui drog nou obţinut care poate crea dependenţă fizică sau psihică.

Datorită numeroaselor reglementări în domeniu, pe alocuri contradictorii, Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite autorizează Comisia de Stupefiante din cadrul aceluiaşi organism să elaboreze o convenţie care să centralizeze prevederile anterioare, precum şi să statueze noi măsuri şi instrumente de luptă împotriva traficului de droguri.

Ca urmare a acestei directive, la 25 ianuarie 1961 a fost adoptată Convenţia unică asupra stupefiantelor[13], şi a intrat în vigoare la 13 decembrie 1964. Se prevedea înfiinţarea unei instituţii pentru coordonarea pe plan internaţional a luptei împotriva traficului de produse şi substanţe stupefiante, respectiv: Organul Internaţional de Control al Stupefiantelor (OICS). Faţă de reglementările adoptate anterior, întâlnim în convenţie noi dispoziţii referitoare la tratamentul medical şi readaptarea toxicomanilor, precum şi la instituirea unui control privind heroina şi cetobemidona. Sunt reluate dispoziţiile vizând la reglementarea importului şi exportului de stupefiante, cerându-se ca exporturile acestora din urmă să fie supuse în mod obligatoriu autorizării celor două guverne: al ţării exportatoare, şi, respectiv, al ţării importatoare.

Datorită evoluţiei îngrijorătoare a traficului şi consumului ilicit de droguri, se impune o modificare a reglementării internaţionale în acest domeniu, fiind adoptat, tot la Geneva, un Protocol privind amendamentele aduse Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 1961. Astfel, se prevede completarea regimului pentru evaluarea suprafeţelor cultivate cu mac opiaceu şi fabricarea stupefiantelor sintetice, limitarea producţiei de opiu şi distrugerea plantaţiilor de mac opiaceu şi a celor de cannabis cultivat în mod ilegal, prevenirea abuzului de stupefiante şi asigurarea unui tratament complet şi corect al toxicomanilor, precum şi luarea de măsuri de reinserţie socială a acestora.[14]

Convenţia privind substanţele psihotrope din 1971[15]a fost adoptată la Viena, ca urmare a conferinţei plenipotenţiarilor a 77 de state, cu participarea reprezentanţilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Organului Internaţional de Control al Stupefiantelor şi Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală. Intrată în vigoare la 16 august 1976, această convenţie, cuprinde, în principal, măsuri restrictive referitoare la anumite substanţe cu proprietăţi halucinogene, depresoare sau stimulente ce afectează sistemul nervos central, substanţe neincluse în lista prevăzută în Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961 (amfetamine, barbiturice, tranchilizante, LSD 25). În noua reglementare este prevăzută o licenţă specială pentru fabricarea, comercializarea, distribuirea şi posesiunea substanţelor psihotrope, exportul şi importul fiind interzise, afară de cazul când exportatorul şi importatorul sunt instituţii guvernamentale sau organisme competente să desfăşoare activităţi licite cu ele.

Ca urmare a declaraţiei privind lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, declaraţie adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1984 în care se statua necesitatea unei noi reglementări în domeniu, s-a desfăşurat la Viena în perioada 25 noiembrie – 20 decembrie 1988 o conferinţă internaţională care a adoptat Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului de stupefiante şi substanţe psihotrope[16], convenţie care a intrat în vigoare pe data de 11 noiembrie 1990. Părţile semnatare se angajează să elimine ori să reducă, în măsura posibilităţilor, cererea ilicită de stupefiante şi substanţe psihotrope, precum şi să armonizeze legislaţiile naţionale cu prevederile convenţiei. Este stipulată, de asemenea, importanţa cooperării internaţionale pentru combaterea într-o manieră cât mai eficace a diferitelor manifestări ale traficului şi consumului de droguri.

Convenţia ONU din 1988 contra traficului de stupefiante şi substanţe psihotrope, în art. 3 alin 1 şi 2, prevede: Fiecare parte adoptă măsurile necesare în stabilirea caracterului de infracţiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern atunci când actul a fost comis intenţionat (avându-se în vedere faptele care încalcă regimul stabilit pentru circulaţia drogurilor). Convenţia recomandă pentru a fi incriminate 20 de activităţi (modalităţi) prin care se poate aduce atingere regimului stupefiantelor stabilit, cum ar fi: producerea, fabricarea, extracţia, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, vânzarea, livrarea în orişice condiţii, expedierea, transportul, importul sau exportul, cultivarea în scopul uneia dintre activităţile enumerate, organizarea, dirijarea sau finanţarea uneia dintre infracţiunile enumerate în art. 1 şi 2 ale Convenţiei, comiterea cu intenţie a faptelor de deţinere şi cumpărare de droguri, inclusiv cultivarea plantelor interzise destinate consumului personal.

Convenţia recomandă (vezi art. 3, p. 1, lit. b); de asemenea, incriminarea faptelor de:

-     conversie sau de transferul de bunuri despre care cel ce se ocupă ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile enumerate mai sus sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau a tăinui originea ilicită a bunurilor menţionate sau ajută pe oricare persoană implicată în comiterea uneia dintre infracţiuni să scape de consecinţele juridice ale actelor sale;

-     disimulare sau ascundere a naturii, originii, dispunerii, mişcării sau a proprietăţilor reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite de legislaţia penală sau a participării la una dintre aceste infracţiuni;

-     achiziţie, deţinere sau utilizare de bunuri, despre care cel care le dobândeşte, deţine şi utilizează, ştie în momentul în care le primeşte că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform legislaţiei antidrog sau ca urmare a participării la una dintre aceste infracţiuni;

-     participare la una dintre infracţiunile de trafic de droguri sau de asociere, înţelegere, tentativă sau complicitate prin furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii;

-     deţinere de echipament material sau de substanţe înscrise în tabelul I sau II, despre care cel care le deţine ştie că ele sunt sau trebuie să fie utilizate pentru cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope;

-     instigarea sau determinarea în public a persoanei, prin orice mijloc, să comită una dintre infracţiunile enumerate mai sus sau să se folosească ilicit de stupefiante sau substanţe psihotrope.

Ca elemente de noutate, Convenţia citată prevede dispoziţii cu caracter imperativ referitoare la depistarea, îngheţarea (sechestrarea), confiscarea bunurilor şi mijloacelor financiare obţinute de la infractori în traficul de droguri, în acest sens tribunalele părţilor semnatare fiind abilitate să ordone confiscarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, secretul bancar nemaiputînd fi invocat într-o asemenea situaţie.

De asemenea, se prevede o măsură procedurală deosebit de eficientă în lupta antidrog (livrarea supravegheată). Astfel, la art. 1 lit. k din Convenţie se prevede că reprezintă „livrare supravegheată, metodele care constau în permisiunea trecerii pe teritoriul uneia sau mai multor ţări a stupefiantelor şi substanţelor psihotrope, a substanţelor înscrise în Tabelul I şi Tabelul II anexat la prezenta Convenţie sau a substanţelor care sunt substituite celor prezentate în tabele, expediate ilicit sau suspectate că ar fi sub controlul autorităţilor competente din aceste ţări, în vederea identificării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din Convenţie”.

În articolele 6 şi 7 sunt reglementate noi dispoziţii referitoare la extrădarea şi ajutorul reciproc (mutual) judiciar menite să întărească cooperarea internaţională în domeniu.

Convenţia din 1988 mai prevede un şir de circumstanţe agravante ale infracţiunilor de trafic de droguri şi recomandă părţilor semnatare a ţine cont de circumstanţele faptice care conferă o gravitate particulară infracţiunilor stabilite (art. 3 paragraful 5):

a)    participarea la comiterea unei infracţiuni, a unei organizaţii de răufăcători căreia îi aparţine autorul infracţiunii;

b)   participarea autorului infracţiunii la alte activităţi criminale organizate intenţionat;

c)    participarea autorului infracţiunii la alte activităţi ilegale facilitate de către comiterea infracţiunii;

d)   folosirea violenţei sau a armelor de către autorul infracţiunii;

e)    faptul că autorul infracţiunii deţine o funcţie publică şi că infracţiunea este legată de această funcţie;

f)    victimizarea sau folosirea minorilor;

g)   faptul că infracţiunea a fost comisă într-un penitenciar, într-o instituţie de învăţământ, într-un centru de asistenţă socială sau în vecinătatea lor imediată sau în alte locuri în care şcolarii şi studenţii sunt ocupaţi în cadrul unei activităţi educative, sportive sau sociale;

h)   existenţa antecedentelor penale pentru infracţiuni analoage comise în ţară sau în străinătate.

Cadrul reglementărilor internaţionale antidrog îl completează de asemenea:

-     Acordul cu privire la traficul ilicit pe mare, adoptat la Strasbourg Pe 31 ianuarie 1995, în aplicarea articolului 17 din convenţia ONU împotriva traficului de stupefiante şi substanţe psihotrope, întocmită la Viena pe 20 decembrie 1989;

-     Regulamentul (CEE) nr. 3677/90 al Consiliului Uniunii Europene din 13 decembrie 1990, cu privire la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării anumitor substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau a substanţelor psihotrope;

-     Regulamentul (CEE) nr. 3769 al Comisiei din 21 decembrie 1992 privind aplicarea şi modificarea regulamentului (CEE) nr. 3677/90.

 

 

pp. 56-63

§ 5. Reglementarea juridică a traficului de droguri în plan comparativ

Studiul comparativ propus are drept scop familiarizarea cititorului cu reglementările juridice în materie de droguri din unele ţări ale lumii, fapt ce ar permite folosirea experienţei lor în activitatea de perfecţionare a legislaţiei naţionale antidrog.

Studiul efectuat permite a concluziona că însuşi cadrul faptelor incriminate vizavi de legislaţia drogurilor diferă mult de la ţară la ţară. Spre exemplu: dacă legislatorul spaniol a incriminat un număr de 12 fapte, atunci cel ucrainean – unul de 76 de fapte. Respectiv, au incriminat fapte, prin care au demonstrat că poate fi încălcat regimul de droguri în plan naţional: România – 55, Georgia – 37, Republica Populară Chineză – 35, Estonia – 27, Republica Moldova – 26, Federaţia Rusă – 22, Franţa – 20 şi Japonia – 15.

Codul penal al Ucrainei reglementează, în cel mai detaliat mod, traficul de droguri, în strictă conformitate cu prevederile Convenţiilor internaţionale în materie. Astfel, infracţiunile referitoare la droguri sunt plasate întru-n capitol aparte al Codului Penal Ucrainean (CP U)intitulat Infracţiuni în domeniul circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice şi psihotrope, a substanţelor analoage acestora sau a precursorilor, precum şi alte infracţiuni contra sănătăţii publice.

Legislaţia ucraineană incriminează următoarele fapte:

-     Contrabanda cu substanţe narcotice, cu substanţe psihotrope, cu substanţe analoage acestora sau a precursorilor (art. 305 CP U);

-     Conversia sau utilizarea de bunuri care provin din traficul ilicit cu substanţe narcotice, psihotrope, cu cele analoage acestora sau a precursorilor în scopul de a continua activitatea infracţională vizând traficul ilicit de droguri ( art. 306 CP U);

-     Activitatea ilicită cu privire la producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, transportul, expedierea în scop de desfacere, precum şi realizarea fără drept a substanţelor narcotice, psihotrope, a substanţelor analoage acestora sau a precursorilor (art. 307 CP U);

-     Însuşirea, sustragerea, obţinerea prin şantaj, prin escrocherie sau pe calea traficului de influenţă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a substanţelor analoage acestora (art. 308 CP U);

-     Activitatea ilicită vizând producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, transportul, expedierea fără scop de desfacere a substanţelor narcotice, psihotrope, a substanţelor analoage acestora sau a precursorilor (art. 309 CP U);

-     Semănatul sau creşterea fără autorizaţie a macului somnifer sau a cânepei indiene (art. 310 CP U);

-     Activitatea ilicită vizând producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, transportul, expedierea precursorilor în scopul producerii sau fabricării de droguri (art. 311 CP U);

-     Însuşirea, sustragerea, obţinerea prin şantaj, prin escrocherie sau prin intermediul traficului de influenţă a precursorilor (art. 312 CP U);

-     Însuşirea, sustragerea, obţinerea prin şantaj a echipamentelor şi materialelor în scopul utilizării lor la producerea substanţelor narcotice, psihotrope şi a substanţelor analoage acestora sau obţinerea lor prin escrocherie sau făcând uz de traficul de influenţă (art. 313 CP U);

-     Administrarea substanţelor narcotice, psihotrope, a substanţelor analoage acestora, în afara condiţiilor legale(art. 314 CP U);

-     Îndemnul la consumul ilicit de substanţe narcotice, psihotrope, a substanţelor analoage acestora (art. 315 CP U);

-     Consumul ilicit de substanţe narcotice, psihotrope, al substanţelor analoage acestora în localuri publice sau consumul în grup (art. 316 CP U);

-     Organizarea ori întreţinerea localurilor pentru consumul, producerea sau fabricarea ilicită a substanţelor narcotice sau psihotrope ori a substanţelor analoage acestora (art. 317 CP U);

-     Producerea, falsificarea, folosirea sau oferirea documentelor pentru obţinerea ilicită de substanţe narcotice, psihotrope, a substanţelor analoage acestora sau a precursorilor (art. 318 CP U);

-     Eliberarea ilegală a reţetei medicale pentru obţinerea de substanţe narcotice sau psihotrope (art. 319 CP U);

-     Nerespectarea dispoziţiilor legale privind circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope, a substanţelor analoage acestora sau a precursorilor (art. 320 CP U).

În Codul penal al Federaţiei Ruse (CP FR), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1997, răspunderea penală pentru traficul de droguri este introdusă în capitolul 25 intitulat Infracţiuni contra sănătăţii populaţiei şi convieţuirii sociale (art. 228-233). Acestea sunt:

1.    Fabricarea ilegală, procurarea, păstrarea, transportarea, expedierea sau desfacerea substanţelor narcotice sau a substanţelor psihotrope (art. 228 CP FR).

2.    Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau substanţelor psihotrope (art. 229 CP FR).

3.    Îndemnul de a consuma substanţe narcotice sau substanţe psihotrope (art. 230 CP FR).

4.    Cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice (art. 231 CP FR).

5.    Organizarea sau întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau al substanţelor psihotrope (art. 232 CP FR).

6.    Eliberarea ilegală sau falsificarea reţetelor sau a altor documente care oferă dreptul de a obţine substanţe narcotice sau substanţe psihotrope (art. 233 CP FR).

Legislatorul francez incriminează faptele legate de droguri în Cartea II, capitolul II, diviziunea a IV a Codului penal francez (CP F) intitulat: Despre traficul de droguri, fiind structurate în 7 articole. Acestea, la rândul lor, prevăd diferite forme ale traficului de droguri, precum şi cuantumul pedepselor pentru aceste fapte.

Art. 222-34 CP F, stipulează dispoziţii referitoare la conducerea sau organizarea unei grupări criminale, care are drept scop fabricarea, producerea, importul, exportul, transportarea, păstrarea, transmiterea, procurarea sau folosirea ilegală a drogurilor.

Legiuitorul francez sancţionează aceste crime prevăzând pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a unei amenzi.

Celelalte componenţe de infracţiuni prevăzute de legiuitorul francez indică săvârşirea unor fapte într-o formă mai simplă, pentru care, respectiv, şi pedeapsa este mai blândă.

Astfel, art. 222-35 CP F se referă la producerea sau fabricarea ilegală a drogurilor şi este pedepsită cu 20 de ani închisoare şi amendă.

Art. 222-36 CP F prevede importul sau exportul ilegal de droguri sancţionat cu 10 ani de închisoare şi amendă.

Celelalte articole se referă la transportarea, păstrarea, transmiterea sau folosirea ilegală a drogurilor care sunt pedepsite cu 10 ani de închisoare şi amendă.

Toate aceste componenţe de infracţiuni includ o circumstanţă agravantă, şi anume: săvârşirea faptelor de o bandă organizată, iar pedeapsa este de 30 de ani închisoare şi amendă.

În sensul art. 222-40 CP F tentativa de a săvârşi infracţiunile menţionate mai sus este pasibilă de aceeaşi pedeapsă.

În dreptul penal francez, prin drog se înţelege substanţa sau culturile, calificate ca droguri în art. 627 din Codul privind ocrotirea sănătăţii.

În legislaţia penală franceză, în calitate de subiect al infracţiunilor de trafic de droguri este prevăzută şi o persoană juridică (art. 222-42 CP F).

În Japonia, infracţiunile ce ţin de droguri şi-au găsit reflectare în partea a II-a din capitolul 14 al Codului penal japonez (CP J), capitol intitulat Infracţiunile, legate de droguri care prevede 5 articole (art. 136-140 CP J), al căror dispoziţii conţin norme privind traficul de droguri.

Art. 136 CP J prevede importul şi alte acţiuni referitoare la droguri, dacă persoana care importă, pregăteşte, vinde sau are un astfel de scop, este pedepsită cu închisoare însoţită de corecţie prin muncă pe un termen de la 6 luni la 7 ani. Celelalte articole includ aceleaşi acţiuni de import de droguri sub diverse forme, termenul de închisoare variind în funcţie de gravitate de la 3 luni la 10 ani. Şi aici, ca şi în dreptul penal francez, tentativa este pedepsită (art. 141 CP J).

Codul penal al Republicii Populare Chineze (CP RPC) reglementează infracţiunile privind regimul de droguri în Capitolul IV „Infracţiuni împotriva ordinii administrării sociale”, paragraful 7 fiind intitulat: Infracţiunii legate de contrabanda, vânzarea, transportarea şi fabricarea drogurilor care conţine 11 componenţe de infracţiuni ce se raportează la traficul de droguri (art. 347-357).

Art. 347 CP RPC incriminează acţiunile de contrabandă, vânzare, transportare şi fabricare a stupefiantelor. În funcţie de gravitatea şi cantitatea substanţelor narcotice faptele enumerate mai sus, sunt pedepsite cu închisoare pe un termen de 15 ani, detenţiune pe viaţă sau pedeapsă cu moartea.

Spre deosebire de codurile penale ale altor state, Codul penal al RPC include indicaţii privitoare la cantitatea de stupefiante şi, în funcţie de aceasta – maximul pedepsei.

În art. 348 CP RPC sunt prevăzute acţiunile de deţinere ilegală a opiului în cantităţi mai mari de 1000 gr, heroină sau metilafenilamin în cantităţi mai mari de 50 gr sau alte stupefiante în cantităţi mari – sunt supuse unei pedepse cu închisoarea pe un termen mai mare de 7 ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Art. 350 CP RPC prevede a sancţiona transformarea, deţinerea ilegală a anhidridelor sau altor substanţe, folosite în calitate de materie primă pentru fabricarea stupefiantelor sau încălcarea dispoziţiilor legale vizând comerţul ilegal de stupefiante, toate aceste acţiuni fiind pedepsite cu închisoarea pe un termen de până la 3 ani, arest sau supraveghere şi amendă.

În Codul penal al RPC vom găsi dispoziţii (art. 353) referitoare la învăţarea, antrenarea, pe căi frauduloase, a unor terţe persoane la consumul stupefiantelor prin injectarea sau pe cale orală şi este pedepsită această faptă cu închisoare până la 3 ani, arest sau supraveghere şi amendă.

Pentru acordarea spaţiului terţelor persoane în scopul consumului de stupefiante (art. 354 CP RPC) este stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen până la 3 ani, arest sau amendă.

Recidiva, în condiţiile art. 356 CP RPC, este pedepsită drastic, contrabanda, vânzarea, transportarea, fabricarea, deţinerea ilegală a stupefiantelor, inclusiv aplicarea pedepsei cu moartea.

Prin substanţe stupefiante, în sensul legiuitorului chinez, se înţeleg opiul, heroina, metilfenilaminul, morfina, cocaina, cannabisul şi alte substanţe narcotice sau psihotrope aflate sub controlul de stat. Cantitatea stupefiantelor o determină volumul şi calitatea de facto a drogurilor vândute, transportate, fabricate sau supuse contrabandei.

Prezintă interes practica legislativă, în materie de droguri, acumulată în Statele Unite ale Americii. Punctele-cheie ale legislaţiei federale a SUA privind combaterea traficului de droguri constă în interzicerea unui şir de activităţi ce ţin de traficul sau consumul ilicit de substanţe narcotice, şi anume: fabricarea, deţinerea în scop de realizare şi răspândirea aşa-numitor „substanţe aflate sub control” (droguri ilegale sau unele substanţe legale însă cu efect puternic şi care atrag dependenţa de substanţele narcotice), respectarea interdependenţei dintre pedeapsă şi cantitatea substanţelor narcotice. Aceste condiţii sunt luate în calcul la stabilirea pedepsei.

Alături de aceste condiţii, sunt utilizate, de asemenea, două modalităţi minime şi obligatorii de aplicare a pedepsei privative de libertate.

Minimul obligatoriu de 5 ani închisoare este aplicat pentru deţinerea a 100 gr de heroină, 500 gr de cocaină, 5 gr de cocaină de bază, 10 gr de RSR, 1 gr de LSD, 40 gr de fentanilă, l00 gr de marihuană şi 10 gr de metamfetamină.

De asemenea, minimul obligatoriu de 10 ani închisoare prevăzut pentru deţinerea a 1 kg de heroină, 5 kg de cocaină, 50 gr de cocaină pură, 100 gr de RSR, 10 gr de LSD, 400 gr de fentanilă, 1000 kg de marihuană, 100 gr de metamfetamină.

De evidenţiat că legislaţia federală nu are drept scop lupta contra consumatorilor de droguri (deţinerea de droguri, practic, nu este sancţionată). Organele federale de combatere a traficului de droguri ţine în vizor, în primul rând, narcobusinessul profesional, marii producători şi distribuitori de stupefiante.

Alături de pedeapsa prevăzută pentru fabricarea şi păstrarea de droguri în scopul vânzării, legislaţia SUA prevede că infracţiunea de sine stătătoare, înţelegerea în scopul încălcării legislaţiei privind drogurile, planificarea infracţiunii se consideră încălcare de lege de sine stătătoare, independent de alte circumstanţe. În fine, infracţiune este calificată şi tentativa încălcării legii – noţiunea „tentativă” în sensul dat include intenţia în scopul încălcării legislaţiei privind drogurile şi încercarea de a întreprinde acţiuni concrete întru realizarea ei. Atât pentru înţelegere, cât şi pentru tentativă este prevăzută aceeaşi pedeapsă, ca pentru infracţiunea consumată. Sistem analogic de pedepse este prevăzut şi pentru infracţiunile legate de importul şi exportul substanţelor narcotice.

Legislaţia federală orientată spre contracararea activităţii grupărilor criminale organizate este constituită din acte legislative speciale, şi anume: Legea privind organizaţiile criminale care funcţionează permanent (sindicate criminale).

Elementele luptei contra narcosindicatelor criminale includ următoarele dispoziţii:

1)   persoana învinuită trebuie să fie antrenată în activitatea unei grupări criminale cu nu mai puţin de 5 participanţi;

2)   persoana dată trebuie să fie organizator, manager sau controlor faţă de ceilalţi participanţi;

3)   infracţiunea, de care este învinuită persoana dată, trebuie să fie o încălcare a legislaţiei referitoare la droguri;

4)   această infracţiune trebuie să fie una dintr-un şir de alte infracţiuni analoage;

5)   persoana respectivă trebuie să obţină venituri substanţiale din activitatea criminală ce ţine de droguri.

Dacă aceste condiţii vor fi întrunite cumulativ, sentinţa judecăţii va include pedeapsa minimă şi obligatorie sub formă de închisoare de 20 de ani, cu posibilitatea emiterii detenţiunii pe viaţă. Amenda poate fi de 2 mln. dolari cu confiscarea averii şi a bunurilor materiale.

Dacă persoana sau grupul de persoane activează în cadrul unui narcosindicat, acţiunile lor sunt pedepsite cu detenţiune pe viaţă. În acest caz încă două elemente complementare trebuie cumulate alături de cele cinci enumerate mai sus:

1)   persoana trebuie să fie organizator principal sau conducător al organizaţiei criminale;

2)   cantitatea de droguri folosite în trafic de către organizaţia criminală trebuie de 300 de ori să depăşească cantitatea necesară la emiterea unei sentinţe minime şi obligatorie de 5 ani închisoare sau venitul organizaţiei obţinut ca urmare a traficului de droguri trebuie să constituie nu mai puţin de 10 mln. dolari SUA pentru oricare perioadă de 12 luni.

În SUA, legislaţia antidrog prevede o serie de dispoziţii federale având importanţă la emiterea unei sentinţe, şi anume:

1.    Actul privind curtea şcolară. Actul legislativ prescrie o pedeapsă mai severă pentru realizarea drogurilor în limitele a 30,5 km de şcoli, de terenuri de joc, de blocuri locative sau în mărime de 0,35 km depărtare de locurile unde se adună copii. În aceste cazuri mărimea pedepsei creşte de două ori.

2.    Folosirea persoanelor care n-au împlinit 18 ani. Pentru vânzătorul de droguri care îi implică, pentru prima oară pe minori în businessul său, mărimea pedepsei va fi de două ori mai mare decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea dată. Implicarea repetată a persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani în desfacerea drogurilor implică o pedeapsă triplă.

3.    Vânzarea de droguri persoanelor care n-au împlinit vârsta de 21 de ani. Infractorii care răspândesc droguri persoanelor care n-au împlinit vârsta de 21 de ani sunt pedepsiţi analogic ca cei care îi implică pe minori în desfacerea drogurilor.

4.    Antecedentele penale. Dacă un condamnat a fost deja tras la răspundere penală pentru încălcarea legislaţiei privind drogurile, în sentinţa nou emisă termenul închisorii este mai mare de două ori.

Pentru persoanele care au două antecedente penale pentru răspândirea drogurilor pedeapsa poate fi detenţiunea pe viaţă.

 

 

pp. 64-66

Capitolul III. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACŢIUNILOR CU PRIVIRE LA TRAFICUL DE DROGURI ÎN LEGISLAŢIA PENALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

§ 1. Referinţe asupra obiectului infracţiunilor referitoare la traficul de droguri

Obiectul juridic generic, comun tipului de infracţiuni analizate, îl constituie ocrotirea sănătăţii publice ca valoare socială şi relaţiile sociale care se nasc şi evoluează în jurul şi în strânsă legătură cu această valoare. Codul penal al RM şi Legea nr. 143/2000 a României incriminează fapta de trafic de droguri tocmai pentru a apăra sănătatea publică, dezvoltarea fizică şi mintală a individului.

Ceea ce este comun acestor infracţiuni îl constituie obiectul juridic generic de grup, fapt rezultând atât din titlul legii, cât şi din reglementările pe care le cuprinde şi constă în „apărarea relaţiilor sociale privind sănătatea publică, producţia, deţinerea şi circulaţia produselor stupefiante sau toxice”.

Obiectul juridic special al faptelor incriminate poate fi diferit, urmărind şi ocrotirea altor aspecte ale vieţii persoanei. În principiu, obiectul juridic special al majorităţii infracţiunilor incluse în capitolul respectiv al CP RM, îl reprezintă relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, la producerea, la deţinerea şi la circulaţia produselor stupefiante sau toxice.

Obiectul material al infracţiunilor vizând circulaţia ilegală a drogurilor, incriminate de legislatorul moldovean şi cel român îl formează drogurile (substanţele narcotice, psihotrope sau ale precursorilor), plantele sau substanţele care conţin elemente stupefiante, echipamente sau materiale pentru producerea de droguri.

Problema determinării corecte a obiectului material al infracţiunilor legate de substanţe narcotice, psihotrope sau al precursorilor are importanţă atât teoretică, cât şi practică.

Constatarea obiectivă a aspectelor sociale şi medicale a substanţelor şi mijloacelor respective permit elucidarea acelora care, fiind administrate abuziv, pot duce la narcomanie şi toxicomanie. Acest fapt permite, la rândul său, de a le include în lista substanţelor care se află sub control naţional. De asemenea, reflectarea corectă a caracteristicilor fizice proprii drogurilor permit a califica just infracţiunea în baza criteriilor calitative şi cantitative ale mijloacelor şi substanţelor respective. Doar legislatorul prevede o diferenţiere a răspunderii penale în funcţie de cantitatea sporită de substanţe narcotice, psihotrope sau a precursorilor şi, de asemenea, în funcţie de pericolul drogului în caz de consum abuziv.

O particularitate a obiectului material al infracţiunilor din categoria investigată constă în existenţa analogilor substanţelor corespondente drogurilor. Se are în vedere posibilitatea de creare a substanţelor care, formal, nu sunt interzise prin lege, al căror consum duce însă la consecinţe negative atât pentru societate, cât şi pentru persoană. În aceste condiţii se impune necesitatea limitării accesului la ele a potenţialilor utilizatori de droguri, aplicând diverse metode, inclusiv juridico-penale.

Deci, calificarea justă a obiectului infracţiunilor ce ţin de traficul ilicit de droguri permite, date fiind celelalte elemente, a aprecia corect şi obiectiv activitatea ilegală.

Obiectul material al infracţiunii îl constituie substanţele narcotice, psihotrope şi precursorii care sunt enumerate în tabelele I, II, III, IV ale Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 1961 şi de Convenţia asupra substanţelor psihotrope adoptată în 1971, substanţele incluse în tabelul nr. 1 şi nr. 2 ale Convenţiei ONU de combatere a traficului de substanţe narcotice şi psihotrope din 1988, precum şi de legislaţia naţională în materie de droguri.

Lista substanţelor narcotice în legislaţia penală a Republicii Moldova este aprobată de Legea nr. 382-XIV din 06.05.1999 Cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotropice şi a precursorilor.

Aceste substanţe sunt clasificate, conform Legii sus-menţionate, în:

1)   substanţe care prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea omului prin consecinţele grave generate de consumul lor abuziv, cuprinse de lista nr. 1 a Convenţiei unice asupra drogurilor din 1961 şi lista nr. 1 a Convenţiei asupra psihotropelor din 1971;

2)   substanţe care prezintă pericol pentru sănătatea omului prin consecinţele grave generate de consumul lor abuziv, incluse în lista nr. 3 a Convenţiei unice asupra drogurilor din 1961, lista nr. 3 a Convenţiei asupra psihotropelor din 1971; lista nr. 4 a Convenţiei asupra psihotropelor din 1971;

3)   substanţe utilizate la fabricarea de substanţe narcotice şi psihotrope, incluse în tabelul nr. 1 al Convenţiei ONU de combatere a traficului ilicit de substanţe narcotice şi psihotrope din 1988; tabelul nr. 2 al Convenţiei ONU de combatere a traficului ilicit de substanţe narcotice şi psihotrope din 1988.

Aici am vrea să facem o paranteză şi să menţionăm că legislatorul român şi cel moldovean utilizează termeni diferiţi, dar care, în fond, redau aceleaşi aspecte privitoare la reglementarea juridică a stupefiantelor. Credem însă că terminologia utilizată în legislaţia Republicii Moldova ar putea fi perfectată, actualmente ea prezentând o traducere directă însă, în viziunea noastră, nu întotdeauna reuşită a categoriilor respective ruseşti. De aceea, fiind într-o dispută ştiinţifică, ţinem să menţionăm că terminologia română în materia studiată, redă totuşi mai adecvat esenţa fenomenului. În text vom utiliza ambele rânduri de termeni ca fiind identici după conţinut, aşa cum ne putem convinge confruntându-i pe cei mai răspândiţi dintre ei:

a)    drog – substanţă narcotică (stupefiant);

b)   trafic şi alte operaţii ilicite cu substanţe aflate sub control naţional – circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor;

c)    drog de mare risc – substanţe care prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea omului (heroina, codeina, cocaina, morfina, amfetamina, opiul, nicotină, LSD-ul, ecstasy etc.);

d)   droguri de risc – substanţe care prezintă pericol pentru sănătatea omului (ca aminorex, barbital, cannabis, ciclobarbital, diazepam, meprobamat, nitrazepam, fenobarbital);

e)    precursor, adică substanţe utilizate în fabricarea drogurilor – substanţe utilizate la fabricarea de substanţe narcotice şi psihotrope etc. (efedrina, ergotamina, acetona, piperonalul, hidrocloridul acid, permanganatul de potasiu, acidul sulfuric, toluene, anhidrida acetică etc.).

 

 

pp. 66-67

§ 2. Subiecţii infracţiunilor privind traficul de droguri

Subiect activ al infracţiunilor de trafic de droguri în Dreptul penal al Republicii Moldova şi în Dreptul penal al României este diferit în raport cu modalitatea de săvârşire a lor. Astfel, în modalităţile producerii, fabricării, extragerii, preparării, transformării, oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu, trimiterii, transportului, procurării, cumpărării, deţinerii ori altor operaţii privind circulaţia drogurilor, precum şi în modalităţile organizării, conducerii sau finanţării activităţilor menţionate mai sus, subiect poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile cerute de lege.

În ceea ce priveşte experimentarea, deşi legea nu prevede nici o calitate specială, considerăm totuşi că subiectul activ trebuie să posede cunoştinţe de specialitate privind substanţele folosite şi rezultatele pe care le produc, în această categorie intrând medicii, chimiştii, farmaciştii etc.

Subiectul pasiv al infracţiunii este statul ca garant şi ocrotitor al sănătăţii publice. În secundar, subiect pasiv poate fi şi persoana a cărei sănătate a fost periclitată ca urmare a nerespectării circuitului legal al substanţelor aflate sub control naţional. În unele cazuri, subiectul pasiv al infracţiunii este calificat (un minor sau un lucrător medical împuternicit să prescrie reţete sau alte documente care permit obţinerea preparatelor şi substanţelor narcotice sau psihotrope: medicii, farmaciştii (art. 218 CP RM).

La unele infracţiuni, în calitate de subiect pot figura atât persoane fizice, cât şi persoane juridice (de exemplu, art. 217, 218 CP RM).

 

 

pp. 67-69

§ 3. Latura obiectivă a infracţiunilor privind traficul de droguri

Latura obiectivă a infracţiunii constă în manifestările exterioare ale omului – acţiune sau inacţiune – care atinge, lezează valorile ocrotite prin legea penală, atingere care produce urmări socialmente periculoase[17].

Înainte de a analiza faptele care constituie elementele laturii obiective ale infracţiunii trebuie subliniate două cerinţe esenţiale:

1.    Este necesar ca activităţile interzise de lege şi care formează latura obiectivă a infracţiunii să vizeze droguri sau precursori. Dacă nu este vorba de droguri sau de precursorii acestora, ci de alte substanţe care nu pot fi încadrate potrivit prevederilor legale în această categorie, dispoziţiile Legii nr. 143/2000 a României şi Codului penal al Republicii Moldova nu se aplică.

2.    A doua cerinţă este aceea ca activităţile respective să se întreprindă fără drept. Dacă sunt legale, ele nu cad sub incidenţa textului incriminator.

Strâns legată de noţiunea de drog este şi cea de „trafic ilicit”*, care, în accepţiunea Convenţiei Unice asupra Stupefiantelor din 1961, conform art. 1, pct. 1, lit. h, înseamnă: „cultivarea sau orice trafic de stupefiante, care au scopuri contrarii celor prevăzute în prezenta convenţie”[18].

Potrivit art. 1, lit. j, din Convenţia asupra Substanţelor psihotrope din anul 1971, termenul „trafic ilicit” se referă la „fabricarea sau traficul de substanţe psihotrope efectuate contrar prevederilor acestei convenţii”[19], iar potrivit dispoziţiilor din Convenţia contra Traficului ilicit de Stupefiante şi Psihotrope din 1988, expresia „trafic ilicit” desemnează infracţiunile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 din Convenţie, dintre care amintim: producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, oferta, punerea în vânzare, distribuirea, vânzarea, livrarea în orice condiţii, expedierea în tranzit, transportul, importul sau exportul oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope, încălcându-se dispoziţiile modificate ale Convenţiei din 1961 şi ale Convenţiei din 1971.

În esenţă, toate faptele legate de traficul de droguri şi consumul lor ilicit se caracterizează prin acţiuni comisive, şi anume acelea de producere, deţinere, cultivare, fabricare, experimentare, extragere, punerea în vânzare, vânzarea, oferirea, transformarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul şi cumpărarea de droguri. Pe de altă parte, întrucât faptele ilicite la regimul drogurilor ce se pot săvârşi sunt şi mai variate şi ele nu ar putea fi incluse în totalitatea lor în lege, legiuitorul a inclus în text expresia generală „alte operaţii privind circulaţia drogurilor”, dând astfel posibilitatea celor ce aplică legea să încadreze orice fapte prin care se nesocotesc regimul drogurilor şi precursorilor.

Folosindu-se această tehnică de formulare, se înlătură posibilitatea ca anumite persoane care ar săvârşi diferite fapte contra regimului stupefiantelor, în lipsa unor prevederi exprese ale legii, să nu poată fi trase la răspundere penală.

Referindu-ne la conţinutul laturii obiective vom atrage atenţie şi asupra problemei ce ţine de consecinţele infracţiunilor nominalizate.

Afară de consecinţele imediate, de ordin medical – afectarea sănătăţii, dependenţa – trebuie avute în vedere şi alte urmări, cum ar fi:

-     vătămarea sănătăţii persoanei;

-     punerea în primejdie a vieţii;

-     pagube materiale, daune morale etc.

Desigur, trebuie să existe şi să se probeze în anchetă raportul de cauzalitate dintre fapta comisă şi urmările produse.

Locul şi timpul comiterii faptelor trebuie stabilite pentru buna efectuare a cercetărilor, luarea măsurilor de prevenire şi chiar corecta încadrare juridică. Astfel, interesează, îndeosebi, dacă faptele au fost comise într-o instituţie medicală, de învăţământ, loc de detenţie, centru de reeducare, instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii, tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori se găsesc în apropierea acestora.

De asemenea, referitor la locul comiterii infracţiunilor, trebuie să se urmărească dacă faptele au fost comise în localuri, locuinţe, locuri amenajate unde accesul este public, puse la dispoziţie în acest scop de către făptuitori.

Deci, trebuie avute în vedere şcolile, discotecile, stadioanele, casele de cultură şi oricare alte locuri şi medii frecventate de un număr mare de persoane, care sporesc pericolul social al acestor fapte.

 

 

pp. 69-70

§ 4. Latura subiectivă a infracţiunilor privind traficul de droguri şi consumul lor ilicit

Latura obiectivă trebuie analizată în strânsă legătură cu latura subiectivă, deoarece pentru existenţa infracţiunii nu poate fi concepută o latură fără cealaltă, ambele formând o unitate.[20]

Latura subiectivă se deduce întotdeauna din cea obiectivă şi constă dintr-un complex ce precede şi însoţeşte actele exterioare dirijate în vederea producerii anumitor urmări periculoase.[21] Ea are ca subelement principal vinovăţia, iar ca subelemente secundare – mobilul şi scopul.

Vinovăţia, după cum ştim, exprimă atitudinea psihică a făptuitorului faţă de acţiunea (inacţiunea) sa, în sensul cunoaşterii că aceasta este prevăzută de legea penală, că produce anumite urmări socialmente periculoase, de asemenea prevăzute de legea penală pe care le doreşte sau le acceptă ori manifestă nepăsare faţă de acestea, ori nu prevede urmările, deşi trebuia şi putea să le prevadă.

Faptele incriminate în dispoziţiile Legii nr. 143/2000 şi CP RM privind infracţiunile traficului de droguri sunt săvârşite cu vinovăţie sub formă de intenţie.

Potrivit prevederilor art. 19, alin. (1) Cod penal al României şi art. 17 din Codul penal al Republicii Moldova „fapta este săvârşită cu intenţie” când infractorul:

a)   prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acestei fapte (intenţie directă);

b)   prevede rezultatul faptei şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă).[22]

Rezultă astfel că latura subiectivă constă în voinţa subiectului de a produce, deţine sau efectua orice altă operaţie cu droguri, toate acestea în condiţiile în care el ştie că nu are drept să comită faptele respective.

În ceea ce priveşte cunoaşterea de către infractori a naturii produselor sau substanţelor cu care operează, legea menţionează că aceasta este o chestiune de fapt pe care instanţa urmează să o stabilească în raport cu complexul probelor din dosar.

Dacă scopul activităţii ilicite (cumpărare, producere, deţinere etc.) este consumul propriu, fără drept evident, făptuitorul nu este exonerat de răspundere, dar oricum, sancţiunea este mai blândă (art. 4 din Legea nr. 143/2000).

 

 

pp. 91-98

Propuneri Lege ferenda pentru legislatorul din Republica Moldova:

Pornind de la prevederile Convenţiilor şi acordurilor internaţionale în materie de droguri la care Republica Moldova este parte, şi utilizând experienţa altor ţări în domeniu, se propune a plasa infracţiunile respective într-un capitol aparte, intitulat: Infracţiuni în domeniul circulaţiei de droguri şi alte infracţiuni contra sănătăţii publice.

A prevedea răspunderea penală pentru următoarele fapte ce atentează la regimul drogurilor în Republica Moldova:

Articolul ___ Traficul de droguri

(1)  Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orişice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea sau alte operaţii privind circulaţia drogurilor care prezintă pericol pentru sănătatea omului (droguri de risc) fără drept,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar persoana juridică este pedepsită cu amendă în mărime de la 2000 la 3500 de unităţi convenţionale;

(2)  Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au ca obiect droguri care prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea omului (drog de mare risc)

pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani iar persoana juridică e pedepsită cu amendă în mărime de la 3500 la 7000 de unităţi convenţionale;

(3)  Faptele, prevăzute în alin (1) şi (2) săvârşite:

a)  repetat;

b)cu antrenarea unui minor;

c)  de o persoană care a săvârşit anterior infracţiuni privitoare la regimul drogurilor;

d)într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea imediată a acestora;

e)  în proporţii mari –

sunt pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 ani.

(4)Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute în alin. (1) şi (2)

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 ani, iar persoana juridică se pedepsesc cu amendă în mărime de la 7000 la 10000 de unităţi convenţionale şi lichidarea întreprinderii;

(5)Se sancţionează cu închisoare de Ia 15 la 25 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă, faptele prevăzute în alin (1) si (2), dacă persoana care le-a săvârşit face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie ori dintr-un grup de cel puţin trei persoane, cu structuri determinate şi care sunt constituite în scopul comiterii acestor fapte şi al obţinerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.

(6)Nu este pedepsită persoana care a predat benevol drogurile sau care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţile competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uncia dintre faptele prevăzute în alin. (1) şi (2).

NOTĂ. Prin droguri se înţeleg substanţe stupefiante ori psihotrope sau amestecuri ale lor care conţin asemenea substanţe şi sunt prevăzute de legislaţia naţională în materie de droguri.

 

Articolul ___ Contrabanda cu droguri

(1)Introducerea sau scoaterea din ţară a drogurilor de risc, fără drept,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar persoana juridică este pedepsită cu amendă în mărime de la 7000 la 10000 de unităţi convenţionale;

(2)Dacă faptele prevăzute în alin. (1):

a)  privesc drogurile de mare risc;

b)în proporţii deosebit de mari;

c)  sunt săvârşite repetat;

d)sunt săvârşite de o organizaţie sau asociaţie criminală ori de o grupare organizată;

e)  de o persoană cu funcţie de răspundere, folosind traficul de influenţă

pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani, iar persoana juridică c pedepsită cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 de unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

 

Articolul ___ Conversiunea (convertirea) sau utilizarea de bunuri provenite din traficul de droguri

(1) Conversiune de bunuri care provin din traficul de droguri în instituţii bancare, întreprinderi şi organizaţii sau procurarea obiectelor, a proprietăţii care sunt prevăzute privatizării sau a utilajului pentru sfera de producţie ori destinat altor necesităţi, utilizarea de bunuri caic provin din traficul de droguri în scopul continuării activităţii infracţionale vizând traficul de droguri

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 8000 de unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1):

a)  sunt săvârşite repetat;

b)de o grupare organizată;

c)  în proporţii mari

sunt pedepsite cu închisoare de la 8 la 15 ani.

 

Articolul ___ Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri, pentru consum propriu

(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri, pentru consum propriu, fără drept,

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2)Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a)  repetat,

b)de o persoană care a comis anterior una dintre infracţiunile prevăzute în articolele;

c)  de două sau mai multe persoane;

d)în proporţii mari;

e)  cu antrenarea unui minor,

sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 7 ani.

 

Articolul ___ Semănatul macului sau al cânepei fără autorizaţie

(1)Semănatul macului de opiu sau a cânepei indiene, fără autorizaţie,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare până la un an;

(2)Semănatul macului de opiu sau a cânepei indiene, fără autorizaţie:

a)  de o persoană care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___;

b)de două sau mai multe persoane în scop de desfacere;

c)  unui număr ce depăşeşte 500 de plante,

se pedepseşte cu închisoare de la 2 până la 5 ani.

 

Articolul ___ Sustragerea de droguri

(1)Însuşirea, sustragerea, obţinerea prin şantaj, prin escrocherie a drogurilor

este pedepsită cu închisoare de la 3 la 6 ani;

(2)Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a)repetat;

b)de două sau mai multe persoane;

c)în cantităţi mari;

d)cu folosirea abuzului în serviciu (prin trafic de influenţă);

e)cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă şi sănătate sau cu ameninţarea aplicării unor asemenea violenţe;

f)de o persoană care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___;

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani;

(3)Faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) săvârşite:

a)  în proporţii deosebit de mari;

b)de o grupare organizată;

c)  tâlhărie în scopul sustragerii de droguri;

d)prin şantaj de a obţine droguri însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţă,

sunt pedepsite cu închisoare de la 7 la 15 ani.

 

Articolul ___ Producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, transportul şi expedierea precursorilor

(1)Activitatea ilicită vizând producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, transportul, expedierea precursorilor în scopul producerii sau fabricării de droguri,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 de unităţi convenţionale sau cu închisoare până la 2 ani.

(2)Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a)    repetat;

b)   de o persoană care a săvârşit anterior una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___;

c)    de două sau mai multe persoane;

d)   în proporţii mari;

e)    în scop de desfacere,

sunt pedepsite cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică este pedepsită cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 de unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

(3) Dacă acţiunile prevăzute în alin (1) sunt săvârşite:

a)de o organizaţie sau asociaţie criminală ori de o grupare organizată;

b)în proporţii deosebit de mari,

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani, iar persoana juridică este pedepsită cu amendă în mărime de la 7000 la 10000 de unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

 

Articolul ___ Sustragerea precursorilor

(1)Însuşirea, sustragerea, obţinerea prin şantaj sau prin escrocherie a precursorilor în scop de desfacere, desfacerea precursorilor în scopul producerii sau al fabricării de droguri

este pedepsită cu amendă pană la 500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare până la 3 ani;

(2)Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a)repetat;

b)de două sau mai multe persoane;

c)în proporţii mari;

d)cu folosirea abuzului în serviciu (prin trafic de influenţă);

e)cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă şi sănătate sau cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;

f)de o persoană care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___;

sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 7 ani;

(3)Faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) săvârşite:

a)  în proporţii deosebit de mari;

b)de o grupare organizată;

c)  tâlhăria în scopul sustragerii de droguri;

d)prin şantaj de a obţine droguri, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţă,

sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 12 ani.

 

Articolul ___ Sustragerea de echipamente şi materiale în scopul producerii sau fabricării de droguri

(1) Însuşirea, sustragerea, obţinerea prin şantaj de echipamente şi materiale destinate producerii de droguri sau obţinerea lor prin escrocherie, fabricarea, procurarea, păstrarea, transmiterea sau desfacerea unor asemenea echipamente şi materiale,

se pedepseşte cu amendă până la 500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare până la 2 ani, iar persoana juridică este pedepsită cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 de unităţi convenţionale;

(2)Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a)  repetat;

b)de două sau mai multe persoane;

c)  prin intermediul abuzului în serviciu (prin trafic de influenţă);

d)de o persoană care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___;

sunt pedepsite cu amendă de la 700 până 900 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani;

(3)Faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) săvârşite:

c) în scopul producerii sau fabricării drogurilor de marc risc;

f)de grupare organizată;

g)prin intermediul tâlhăriei în scopul sustragerii de echipamente şi materiale destinate producerii de droguri;

h) prin şantaj de a obţine droguri, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţă,

sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 12 ani, iar persoana juridică este pedepsită cu amendă în mărime de la 6000 la 9000 de unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

 

Articolul ___ Administrarea de droguri

(1)Administrarea de droguri unei persoane, în afara legii, este pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani;

(2)Dacă faptele prevăzute în alin. (l):

a)  au fost săvârşite contrar voinţei acestei persoane;

b)au adus la dependenţă narcotică;

c)  au fost săvârşite repetat sau de o persoană care a săvârşit anterior una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___;

d)au fost administrate două sau mai multor persoane;

e)  au avut ca urmate cauzarea unei vătămări medii sau grave a integrităţii corporale,

sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani;

(3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2):

a)  au avut ca urmare moartea victimei;

b)au fost săvârşite în adresa unui minor, unei persoane aflate în stare de neputinţă sau unei gravide;

c)  cu administrarea drogurilor de marc risc,

sunt pedepsite cu închisoare de la 7 la 15 ani.

 

Articolul ___ Îndemnul la consumul ilicit de droguri

(1)Îndemnul, învăţarea, antrenarea în consumul de droguri, prin orice mijloace a terţelor persoane, dacă este urmat de executare,

este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani;

(2)Aceleaşi acţiuni:

a)săvârşite repetat;

b)adresate la două sau mai multe persoane;

c)adresate unui minor;

d)aparţinând unei persoane care, anterior, a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___,

sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 12 ani;

(3)Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este amenda de la 300 la 500 de unităţi convenţionale sau închisoare de la 6 luni la 2 ani.

 

Articolul ___ Consumul de droguri în localuri publice

(1)Consumul de droguri în localuri publice sau în grup,

se pedepseşte cu închisoare până la trei ani;

(2)Aceleaşi fapte săvârşite:

a)repetat;

b)de o persoană care, anterior, a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___,

sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 5 ani.

 

Articolul ___ Organizarea ori întreţinerea de localuri pentru consumul de droguri

(1)Organizarea, întreţinerea sau punerea la dispoziţie, cu bună ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt local amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul de droguri ori tolerarea consumului în asemenea localuri,

sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 5 ani;

(2)Aceleaşi fapte:

a)  săvârşite repetat;

b)de o grupare organizată;

c)  cu implicarea unui minor,

sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 12 ani.

(3)Organizarea, întreţinerea sau punerea la dispoziţie a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt local pentru producerea sau fabricarea de droguri,

sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 7 ani.

 

Articolul ___ Falsificarea, oferirea sau folosirea documentelor pentru obţinerea de droguri

(1)Falsificarea, oferirea, folosirea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea de droguri sau a precursorilor

sunt pedepsite cu amendă de la 300 până la 500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare până la 3 ani;

(2)Prescrierea drogurilor de marc risc, cu intenţie, de către medic, fără a fi necesar din punct de vedere medical, precum şi eliberarea sau obţinerea de droguri de mare risc prescrise în condiţiile prevăzute în acest alineat,

sunt pedepsite cu amendă de la 300 la 700 de unităţi convenţionale sau închisoare până la 3 ani.

(2) Faptele prevăzute în alin. (1) şi (2):

a)  săvârşite repetat;

b)de o grupare organizată;

c)  de o persoană care a săvârşit, anterior, una dintre infracţiunile prevăzute în articolele ___,

sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 5 ani şi cu privarea de dreptul de a practica o anumită activitate sau de a ocupa anumite funcţii.

 

Articolul ___ Nerespectarea dispoziţiilor legale privind regimul drogurilor

(1)Nerespectarea regulilor vizând cultivarea macului somnifer, a cânepei indiene; producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, evidenţa, livrarea, transportarea, expedierea, punerea în vânzare ori alte operaţii privind circulaţia drogurilor sau a precursorilor,

sunt pedepsite cu amendă până la 500 de unităţi convenţionale sau închisoare până la 2 ani, iar persoana juridică este sancţionată cu amendă în mărime de până la 5000 de unităţi convenţionale.

(2)Aceleaşi fapte:

a)  săvârşite repetat;

b)  dacă au avut ca rezultat sustragerea sau însuşirea de droguri sau de precursori în cantităţi mari,

este pedepsită cu amendă de la 400 la 700 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani cu privarea dreptului de a practica o anumită activitate sau de a ocupa anumite funcţii, iar persoanei juridice i se aplică o amendă în mărime de la 6000 la 9000 de unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

 



[1] V. Berchesan, C. Pletea. Drogurile şi traficul de droguri. Piteşti: Editura Paralelă 45, 1998, p. 59.

[2] Dicţionar enciclopedic român. Vol. IV. Bucureşti: Editura Politică, 1994, p. 531.

[3] Dicţionar enciclopedic român. Vol. II. Bucureşti: Editura enciclopedică, 1996, p. 147.

[4] Legea RM cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor nr. 382-XIV din 6 mai 1999.

[5] Al. Borodac. Manual de drept penal. Partea specială. Chişinău, 2004, p. 256.

[6] Ibidem, p. 429.

[7] I. Miroşnicenco, A. Muzica. Măsuri juridico-penale de combatere a narcomaniei (ucr.). Kiev – Odesa, 1988, p. 46.

[8] M. E. Trauss, K. S. Reunalds. Psychological characteristics and development of narcotic – addicted and infants // Drug Alcohol Depend. 1983. Vol. 12. p. 381-398.

[9] Vezi: îndreptar privind alcoolul, tutunul şi alte droguri. Traducere din spaniolă. Bucureşti, 2002, p. 114-127; J. Garacia-Rodriguez. Copilul meu, drogurile şi eu. Traducere din spaniolă. Bucureşti, 2002.

[10] Vezi: Jenică Drăgan. Laboratoare clandestine. Ed. Ministerului de interne. 1988, p. 6-9.

[11] Ioan Roibu, Alexandru Mircea. Flagelul drogurilor la nivel mondial şi naţional. Timişoara: Editura Mirton, 1997, p. 134.

[12] A. Boroi, N. Norel, V. R. Sultănescu. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Bucureşti: Rosetti, 2001, p. 19.

[13] Convenţia ONU asupra stupefiantelor, adoptată la New-York la 30 martie 1961 şi protocolul de modificare a acestei convenţii, aprobat la Geneva la 25 martie 1972 M/O Volumul 8, Chişinău, 1999, p. 127-180.

[14] Convenţia unică asupra stupefiantelor – 1961.

[15] Convenţia ONU asupra stupefiantelor, adoptată la Geneva la 21 februarie 1971, M/O, Volumul 8, Chişinău, 1999, p. 181-213.

[16] Convenţia ONU contra traficului de stupefiante şi substanţe psihotrope, adoptată la Geneva la 8 decembrie 1988, M/O, Volumul 8, Chişinău, 1999, p. 215-247.

[17] M. Basarab. Drept penal. Partea generală. Vol. I, ediţia a II-a. Cluj-Napoca, p. 158; A. Borodac. Drept penal. Partea generală. Chişinău, 1994, p. 96; V. Bujor, I. Miron. Violenţa sexuală: aspecte juridico-penale şi criminologice. Chişinău, 2001, p. 25.

* Trafic ilicit” -– termen utilizat greşit. Conform DEX-ului „trafic” înseamnă comerţ ilicit (nota redactorului).

[18] Convenţia Unică asupra Stupefiantelor. Art. 1, pct. 1, lit. h, 1961.

[19] Convenţia asupra Substanţelor Psihotrope. Art. 1, lit. j, 1971.

[20] V. Bujor, I. Miron. Op. cit., p. 34.

[21] M. Basarab. Op. cit., p. 174.

[22] Al. Boroi. Drept penal. Partea generală. Bucureşti: ALL BECK, 2000, p. 154.

События