REFERINŢE VIZÂND ESENŢA CRIMINАLITĂŢII ORGANIZATE

 

Evoluţia societăţilor contemporane evidenţiază faptul că în pofida intervenţiilor statului, justiţiei şi administraţiei în activitatea de asigurare a securităţii criminologice a persoanei, statului şi societăţii, asistăm la o creştere continue a nivelului criminalităţii, corupţiei şi altor devianţe sociale. Modificările periculoase în structura acestora implică urmări ireparabile pentru societate.Acest pericol imanent este agravat în mare măsură de manifestările şi transformările crimei organizate, care se extinde ca o caracatiţă peste tot, periclitînd interesele vitale ale personalităţii, lezînd valorile morale şi materiale ale societăţii, fiind pusă în pericol însăşi ordinea şi pacea socială, suveranitatea şi integritatea statală. Într-adevăr, este o realitate de necontestat la ora actuală că organizaţiile criminale realizează profituri considerabile din tranzacţiile legale, dar mai ales din cele ilegale, profituri pe care le folosesc pentru a penetra organismele principale de conducere ale statului şi pentru a-şi extinde influenţa asupra vieţii politice, asupra sectorului economic, îndeosebi în finanţe, comerţ, industrie, dar şi asupra mass-media. Îngrijorează perspectiva apropiată a instaurării unei societăţi paralele subterane, cea a crimei organizate, dar şi faptul că cetăţenii resimt o teamă crescîndă în faţa expansiunii criminalităţii în lume, concomitent cu diminuarea încrederii în instituţiile publice abilitate să combată fenomenul. Crima organizată creează şi întreţine un climat social de intimidare, dezlănţuind puternice sentimente de groază şi insecuritate [3, p. 33]. În acest context, problema crimei organizate poate ficalificată drept una primordială, devenind o problemă politică [4, p. 19].

Cercetătorii, juriştii şi lucrătorii organelor de drept recunosc că crima organizată este o realitate ce pune în pericol însăşi existenţa statului democratic, fiind însă departe de ar fi ajuns, la un acord în ceea ce priveşte definirea „crimei organizate” şi a esenţei acestui fenomen [2, p. 761; 3, p. 33; 11, p. 12; 17, p. 121; 20, p. 24]. La acest capitol atestăm aceiaşi situaţie constatată de autorul acestui studiu acum 15 ani [23]

Pornind de la faptul că formularea unei definiţii, care ar reda adecvat fenomenul în cauză şi care ar satisface, pe deplin, necesităţile ştiinţifico-practice este un lucru dificil, ar fi, probabil, raţional să mergem pe o altă cale.

În baza studiilor criminologice, a practicii de combatere a crimei organizate se propune a scoate în evidenţă esenţa crimei organizate, pericolul acesteia pentru societate, particularităţile crimei organizate şi determinantele acestui fenomen.Inspiraţi de studii fundamentale inclusiv materialele organizaţiilor internaţionale vizînd problema în cauză, ne vom referi anume la aceste aspecte.

În materialele organelor internaţionale şi a organizaţiilor de aplicare a legii atestăm tentative de a fixa repere coerente privitor la difinirea crimei organizate, pornind de la cunoaşterea empirică a acestui fenomen şi de la considerentele teoretice [13]. Una din cele mai reuşite, în viziunea noastră, este cea formulată de Grupul Ad-hoc pentru Crima Organizată al Uniunii Europene: Crima organizată este prezenta ori de cîte ori două sau mai multe persoane sunt implicate într-un proiect infracţional comun, de-a lungul unei perioade de timp mai extinsă sau nedeterminată, cu scopul de a obţine putere şi profituri şi atunci cînd unui asociat i se dau sarcini pe care trebuie să le îndeplinească, în interiorul organizaţiei, 1) prin afaceri sau activităţi corelate afacerilor; 2) prin folosirea violenţei sau a intimidării;3) prin influenţa mediilor politice, a mijloacelor de informare în masă, a economiei, a guvernului sau a organelor judiciare;4) prin controlul exercitat asupra unui teritoriu concret, dacă este necesar, în scopul comiterii în colectiv sau individual a infracţiunilor planificate care, din punct de vedere legal, vor putea fi considerate infracţiuni grave [12].

Încercările de a unifica şi a reconcilia diferite instrumente analitice, pentru a desluşi astfel implicaţiile politice şi juridice ale activităţii criminalităţii organizate, au condus la o polarizare a discuţiei în jurul a două poziţii principale reprezentate, respectiv, de P. Reuter şi T. Schelling.

Diferenţa dintre activităţile infracţionale obişnuite şi crima organizată, în viziunea lui T. Schelling [18, p. 1-30], constă în aceea că crima organizată tinde să guverneze şi să controleze întreaga structură economică a lumii subterane. Esenţa acestei activităţi constă, în primul rînd, în dobîndirea rolului de conducere, astfel încît să strîngă taxele şi să-şi impună regulile în toate afacerile, fie ele legale sau ilegale; în al doilea rînd, rolul de conducere presupune folosirea în mod organizat a violenţei, nu numai pentru extorcarea de fonduri, ci şi pentru a impune monopolul în zona respectivă. Sfera de activitate a crimei organizate este foarte asemănătoare cu cea a guvernului.

Modelul „sindicatului criminal” a fost fundamentat şi desfăşurat de un alt criminolog american - P. Reuter, care a propus următoarea tratare a crimei organizate: „crima organizată este alcătuită din organizaţii durabile, eşalonate ierarhic şi cu implicaţii într-o multitudine de activităţi infracţionale” [15, p. 528-530].

Raportat la scopurile şi activităţile crimei organizate anume modelul „sindicatului criminal” permite a înţelege geneza crimei organizate, orientîndu-ne spre elaborarea de politici criminologice adecvate. Motivaţia în organizaţia de tip criminal este, în mare parte, asemănătoare cu acea din afacerile legale [19, p. 1-5].

Semnificaţia termenului „sindicat” în contextul prezentat rezidă în faptul că el reprezintă o combinaţie importantă şi pe scară largă a capitalului şi a personalului adecvat, capabil să ducă la bun sfîrşit activitatea criminală. Ca şi marile întreprinderi, sindicatele criminale pot să cumpere cele mai bune talente în furnizarea serviciilor şi a abilităţilor tehnice de care au nevoie, dar nu le posedă [10, p. 322-328].

Sindicatul criminal vine şi oferă clienţilor care doresc anumite servicii şi mărfuri ilegale şi care sunt dispuşi să plătească direct şi în numerar preţul cerut pentru serviciul furnizat sau marfa vîndută, fără publicitate. Acest aspect ne permite să evidenţiem determinanta fenomenului crimei organizate care constă în existenţa obiectivă a unei cereri sociale la anumite mărfuri şi servicii nesatisfăcute, datorită prohibiţiei juridice instituite asupra lor.

În complexul determinantelor crimei organizate vom include, alături de cauza evidenţiată a fenomenului dat, aşa condiţii cum este posibilitatea obţinerii unor profituri considerabile prin comercializarea unor astfel de bunuri şi servicii, inclusiv riscul relativ redus de a fi demascat.

Sindicatul criminal este un tip relativ stabil de organizaţie de afaceri. Doar la acest înalt nivel de organizare cu asocieri de criminali pe scară largă, se poate vorbi de crimă organizată, şi nu la nivelul formelor mici de asociere, însă în România şi în Republica Moldova organele abilitate să acţioneze pentru combaterea crimei organizate interpretează şi tratează acest fenomen în sens restrîns (îngust), înţelegînd prin manifestări ale crimei organizate drept infracţiuni săvîrşite în grup, iar rezultatele prezentate în presă şi la televiziune sunt mai mult decît ilare [6, p. 56; 3, p. 37; 2, p. 541].

Este important a reţine următorul lucru, crima organizată constituie un tip distinct de criminalitate, deşi posedă corelaţii intime cu alte tipuri de criminalitate, precum: criminalitatea profesională, criminalitatea de recidivă şi criminalitatea de grup. Însă criminalitatea organizată coincide numai în parte cu aceste tipuri de criminalitate. Cele afirmate denotă clar cerinţa, atît teoretică, cît şi practică: a nu confunda, în nici un caz, tipurile de criminalitate enumerate, aşa cum, din păcate, se întâmplă adeseori [3, p. 37].

Studiul şi analiza publicaţiilor la tema dată ne permite a evidenţia trăsăturile esenţiale ale crimei organizate care elucidează conceptul de crimă organizată [3, p. 34-35]. Acestea sunt:

1. Realizarea activităţii de un grup criminal (organizaţie, asociaţie) stabil şi care este determinată de necesitatea:

a) extinderii capacităţii de acţiune şi a capacităţii concurenţiabile pe piaţa produselor şi serviciilor ilegale;

b) asigurării securităţii infractorilor faţă de organele de drept şi faţă de grupările rivale de afaceri.

2. Specializarea şi distribuirea rolurilor între membrii organizaţiei şi între grupurile criminale din care se compune asociaţia criminală respectivă. Segmentarea pregnantă a acţiunilor infracţionale creează dificultăţi greu de depăşit în activitatea probatorie a organelor de drept, în condiţiile în care, adesea, membrii aceluiaşi grup criminal nici nu se cunosc şi nici nu au o idee exactă despre organizarea grupului în ansamblu.

3. Ierarhia strictă în interiorul grupului criminal care presupune stabilirea unor relaţii de dirijare puternic verticalizate, în care ordinul superiorului este de o autoritate absolută, în atare grupări capii grupului criminal nu vin în contact direct cu persoanele ierarhic imediat subordonate. Acest fapt face dificil demascarea capilor, zădărnicind eforturile organelor de poliţie de a anihila grupul criminal, care se reconstituie de fiecare dată cînd capii lui rămîn în libertate.

De asemenea, liderul grupului criminal care, de altfel, dispune de o putere absolută, constituie elementul-cheie al grupului criminal, conferin-du-i deopotrivă stabilitate, coeziune, acţiune, inteligenţă şi asigură perseverenţă grupului chiar şi în cazurile în care el este serios afectat [7].

4. Normele de comportament strict definite şi existenţa unor valori criminale. Existenţa, aşa numitelor, coduri de conduită neoficiale şi adaptarea unor norme specifice în cadrul grupului reprezintă o necesitate obiectivă care îi conferă ordine şi automatism, prin reglementarea strictă a relaţiilor dintre membrii lui, sporindu-i, totodată, securitatea grupului criminal. Aceste norme sunt riguros aplicate, fiind drastic sancţionată orice încălcare a lor.

Vorbind despre valorile criminale cultivate în mediul respectiv, vom evidenţia că acestea, la rîndul lor, au menirea de a forma o comuniune de convingeri, orientări şi mentalităţi, în scopul consolidării coeziunii interne şi al statornicirii unui confort psihologic, capabil a justifica activitatea şi viaţa criminală.

De menţionat că criminalitatea organizată îşi impune valorile sale antisociale întregii societăţi, propagînd modul de viaţă şi valorile criminale.

5. Îndreptarea activitatăţii grupelor şi asociaţiilor criminale spre obţinerea de profit. Această caracteristică şi anume obţinerea de venituri considerabile poate fi plasată pe prim plan, fiind una din caracteristicile principale caracterizând crima organizată.

6. Producerea sau oferirea unor produse ori servicii ilicite ce formează conţinutul activităţii criminale proprie crimei organizate care speculează o cerere socială obiectivă în anumite servicii şi produse realmente existentă în societate, dar care nu poate fi satisfăcută pe cale legală.

Furnizarea de bunuri (mărfuri, produse) ilegale include traficul de droguri, traficul de băuturi alcoolice şi produse de tutungerie, traficul de arme şi substanţe explozibile, traficul de autoturisme şi opere de artă, contrabanda cu materiale nucleare (radioactive), traficul de fiinţe umane (sclavie, organe umane etc.) şi al braţelor de muncă, falsificarea de monedă, răpirea de persoane şi asasinate.

Drept obiect de activitate a crimei organizate în sfera de furnizare a serviciilor ilegale sunt semnificative de exemplificat următoarele: serviciile sexuale şi pornografia, camătă şi jocurile de noroc, arbitrajul subteran şi aplanarea conflictelor.Realizarea acestor activităţi, ca şi implicaţiile în afacerile legale au drept obiectiv dobîndirea unor profituri maxime şi, nu în ultimul rînd, crearea mecanismelor de influenţă politică [1, p. 339

Jay S. Albanese din Virginia (SUA) afirma că miezul activităţii crimei organizate constă anume în producerea sau oferirea unor produse ori servicii ilicite [1, p. 320-341].

7. Obţinerea puterii, în sensul posibilităţilor reale de a determina adoptarea deciziilor de ordin politic, economic, financiar, exercitarea influenţei în mass-media, administraţia publică etc. în interesul lumii interlope.

8. Implicaţiile în afacerile legale. Dispunând de mai multe lichidităţi decît întreprinzătorii, pe care îi pot ţine sub control prin intermediul corupţiei şi violenţei, crima organizată are capacitatea de a-şi subordona importante domenii de activitate, acţionînd ca un virus capabil să afecteze grav economia ţării. Acest lucru, implică însă folosirea unor metode ilegale ca, de exemplu, monopolul, extorcarea de fonduri, evaziune fiscală, înlăturarea concurenţilor ş.a. care conduc la obţinerea controlului celor ce deţin puterea şi la obţinerea unor profituri ilegale pe seama societăţii. [16].

9. Coruperea funcţionarilor publici.

Într-adevăr, pentru a-şi duce la îndeplinire activităţile în siguranţă de interferenţa guvernamentală, crima organizată corupe organele puterii de stat.

În această ordine de idei, vom lansa unele sugestii referitoare la problema corupţiei şi crimei organizate.

Puterea politică, în viziunea noastră, în societatea moldovenească contemporană este determinată nu atît de monopolul forţei de constringere cît de puterea financiară.

Astăzi, in condiţiile politizării criminalităţii şi criminalizării politicii, puterea politică concubinează cu cea economică şi financiară. Ca efect apare fenomenul pe care-1 numim convenţional „bucătăria puterii” având în vedere situaţia, cînd în procedura de adaptare a deciziilor de către guvernanţi sunt implicate nu numai structurile oficiale, ci şi buisnesmanii, banchirii, rudele apropiate şi liderii (capii) criminali. Acest fenomen transformă puterea în marfă determinînd apariţia alături de piaţa finanţelor, imobilului, resurselor tehnologice etc. şi a peţii serviciilor puterii. Aşadar, dacă există şi aşa marfă cum este puterea, trebuie să existe şi un mecanism de realizare a acesteia pe piaţa serviciilor şi bunurilor. Acest mecanism şi este corupţia.

Constatînd că prin intermediul demnitarilor corupţi se adoptă (ori se resping) decizii în interesul lumii criminale [9], atestăm în acelaşi timp şi o nouă tendinţă.

Asigurarea securităţii grupului criminal, eschivarea de la răspunderea juridică, promovarea interesului criminal prin intermediul funcţionarilor corupţi demult nu mai este o dominantă [5, p. 33].În primul rînd, astfel de servicii au devenit prea costisitoare; în al doilea rînd, criminalitatea organizată a conştientizat deja că este capabilă singură, fără intermediari corupţisa-şi promoveze interesele, să controleze puterea. De aceea, crima organizată face tot posibilul de a exclude orişice pericol pentru interesele sale, infiltrînd şi promovând oamenii săi în structurile statale, organizaţiile obşteşti, partide politice şi sindicate. Luînd amploare, această tendinţă ne poate aduce la instaurarea unei dictaturi cleptocratice în societate.

În ceea ce priveşte pericolul social, consecinţele dezastruoase şi ameninţările pe care le provoacă crima organizată, vedem că aceste momente n-au rămas în afara atenţiei savanţilor, politicienilor şi organelor de drept.

În prezent, crima organizată funcţionează în afara oricărei transparenţe şi într-o clandestinitate aproape perfectă, după cum afirmă J. Ziegler, realizează maximalizarea maximă a profitului şi îşi acumulează plusvaloarea cu o viteză vertiginoasă, operează cartelizarea optimă a activităţilor sale, iar cartelurile îşi împart teritoriile şi realizează în avantajul lor o dominaţie de monopol şi, mai mult, creează oligopoli [22, p. 25]. Criminalitatea organizată se implică în activitatea economică legală şi ilegală, utilizînd metode criminale şi agresive de promovare a intereselor criminale, şi în primul rănd aplicând violenţa şi alte forme de intimdare.

Pericolul crimei organizate pentru un stat de drept nu rezidă în actul criminal ca atare, ci în posibilitatea ca organizaţiile criminale, prin enorma lor putere financiară, să influenţeze în mod durabil procesele democratice ale deciziei. Consecinţa imediată şi vizibilă a acestei situaţii este progresia rapidă a corupţiei printre oamenii politici şi alţi factori de decizie ai societăţii noastre. Prin puterea sa financiară uriaşă, criminalitatea organizată cîştigă în mod secret o influenţă din ce în ce mai importantă în viaţa noastră economică, socială şi politică, dar şi în administraţia publică, inclusiv în justiţie, într-o zi, va ajunge să dicteze normele şi valorile societăţii noastre. Criminalitatea organizată impune modul de viaţă şi valorile criminale întregii societăţi, ea destabilizează viaţa spirituală, politică şi socială a ţării, constituind un obstacol în calea realizării reformelor democratice.

În acest mod, treptat, dispar: independenţa justiţiei, credibilitatea oamenilor politici, încrederea în valorile şi puterea protectoare a statului de drept şi tocmai această pierdere a încrederii este dorită de către promotorii crimei organizate. Pînă la urmă vom avea un stat infiltrat, cu o ordine răsturnată, poate chiar condus de o criminalitate organizată [21].

Cele expuse mai sus reflectă, în viziunea noastră esenţa şi pericolul social al crimei organizate. Pot fi evidenţiate şi alte trăsături ale acestui fenomen, însă acestea, avînd un înalt grad de generalitate, nu sunt absolut invariabile, constante. Ele (trăsăturile) se referă deja nu la esenţa crimei organizate, ci la forma de manifestare a acesteia în mediul concret şi raportate la activitatea infracţională respectivă, în funcţie de forma concretă pe care o îmbracă, de specificul obiectului de activitate, de caracterul persoanelor implicate, de particularităţile naţionale şi sociale, de specificul mediului criminal format etc., unele dintre trăsăturile crimei organizate, enumerate mai sus, pot fi mai pronunţate, pregnante sau atenuante, ba chiar pot lipsi cu desăvîrşire, esenţa rămîne însă invariabilă. [3, p. 36]. Dar pentru majoritatea formelor pe care le ia crima organizată este totuşi caracteristică întrunirea acelor nouă trăsături, expuse mai sus, mai ales în cazul celor mai periculoase manifestări ale crimei organizate

Studiul efectuat permite a formula o definiţie operaţională a fenomenului crima organizată prin prisma evidenţierii esenţei acestui fenomen: crimă organizată este o formă a patologiilor sociale, care se manifestă prin activitatea asociaţiilor criminale, în scopul de a obţine profit şi putere pe calea producerii sau oferirii de bunuri şi servicii ilicite, ultimele nefiind satisfăcute pe cale legală.

 

Leş circles universitaires, les homes de loi et Ies collaborateurs de police reconnaissent que le crime organisé est une réalite qui périclite l'existence même de l'ètat démocratique, mais ils sont encore très loin de tomber d'accord sur la définition du „crime organise” et sur l'essence de ce phénomène. (Jusqu'aujourd'huion on n´a pas même réussi de le définir exactement). Les auteurs, inspirés par les études criminologiques de ce domène, par l'expérience accumulée dans la lutte contre le crime organisé, y compris les énoncés des organisations internationales à ce sujet, se sont proposé de relever l'essence du crime organisé, le danger qu'il représente pour la société, les traits caractéristiques de la criminalité organisée et ses mobiles. Par le terme de criminalite organiseé les auteur sous-entendent une forme de la pathologie sociale qui se manifeste par l'activité des groupes criminels bien organisés dans le but d'obtenir du profit et du pouvoir en produisant ou enoffrant des biens et des services illicites, qui ne peuventpas être satisfaits par la voix légale.

 

Referinţe:

1.    Albanese J. S. Crima organizată, capit. X în Criminology, Thied edition, red. Joseph F. Sheley.

2.    Amza T. Criminologie. Tratat de teorie şi politică criminologică. Bucureşti: Lumina Lex, 2002.

3.    Bejan O. Spre o definire criminologică exactă a criminalităţii organizate // Revista naţională de drept, nr. 9. Chişinău, 2002.

4.    Bujor V.Criminalitatea organizată şi securitatea naţională, în Materialele conferinţei ştiinţifico-practice republicane Strategia combaterii crimei organizate în Republica Moldova. Chişinău, 1996.

5.    Bujor V.Cu privire la pericolul social al crimei organizate, în materialele conferinţei ştiinţifico-practice Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova. Chişinău, 1999.

6.    Bujor V. Despre criminalitatea organizată. Esenţa criminalităţii (rus). Chişinău, 1998.

7.    Bujor V., Guţuleac V. Metodologia cunoaşterii şi clasificării grupărilor criminale (rus). Chişinău, 1998.

8.    Ciobanu I.Crima organizată la nivel transnaţional şi unele forme de manifestare ale ei în Republica Moldova. Chişinău: MUSEUM, 2001.

9.    Dobrinoiu V.Corupţia în dreptul penal român. Bucureşti: Atlas Lex, 1995.

10.              Gheorghe B. Vold and Thomas J. Bernard. Theoritical criminology. New York, 1996.

11.              Gheorghiţă M. Criminalitatea organizată: probleme şi sugestii. Conferinţa ştiinţifico-practică Strategia combaterii criminalităţi organizate în Republica Moldova (23-24 mai, 1996), Chişinău, 1997.

12.              Grupul Ad-hoc pentru Crima Organizată, Raport cu privire la situaţia crimei organizate prezentat Consiliului Europei, 1993.

13.              Materialele primului Simpozion Internaţional privitor la Crima Organizată, mai 1998 Cloud, Franţa, Interpol şi Anexa la recomandarea nr. R. 2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind principiile călăuzitoare de contracarare a crimei organizate.

14.              Pitulescu I.Al treilea război mondial. Crima organizată. Editura Naţională, 1996.

15.              Reuter P. Criminological Theories of Violations of Wortime Regulation // American Sociological Review, Nov. 1993.

16.              Sandu Ion-Eugen. Particularităţi ale prevenirii şi combaterii infracţionalităţii economico-financiare şi a crimei organizate în România. Referat pentru teză de doctorat. Bucureşti, 1995.

17.              Stănoiu R. M. Criminologie. Vol. I. Bucureşti: Oscar PRINT, 1995.

18.              The Economic of Organised Crime. Cambridge University Press, 1995.

19.              The presidents commission on law. Enforcement and Administration of Justice, Task Forse Report: Organised crime, U. S. Governement printing Office. Washington, D. C, 1987.

20.              Untilă V.Crima organizată: STOP. Chişinău, 2000.

21.              Westheback E. şi Droste-Lehnen. Organisierte kriminalitat, Zeischrift fur Rechtspolitik, nr. 2, 1994.

22.              Ziegler J. Seniorii crimei. 1998.

23.              Vezi: Бужор В. Г. Криминологическая характеристика и предупреждение групповых тяжких насильственных преступлений. Диссертация на соискание степени кандидата юридических наук. Москва, АкадемияМВДСССР. 1992.

 

           De remarcat că Valeriu Bujor a fost primul reprezentant al Republicii Moldova care a abordat într-o teză de doctorat problena criminalităţii organizate.

События