Suportul criminologic în activitatea poliţiei (pp. 13-20)

Activitatea ştiinţifică a cunoscut în ultimele secole o dezvoltare spectaculoasă, devenind un domeniu deosebit de important. Bunul mers al societăţii este astăzi de neconceput, de fapt, fără o susţinere ştiinţifică solidă, indiferent de sfera de activitate. Se poate chiar afirma că epoca pe care o trăim se identifică cu spiritul ştiinţific. Rolul ştiinţei s-a extins, pas cu pas, în viaţa socială, incit ea nu mai constituie doar principalul furnizor de cunoştinţe despre lume, ci şi are menirea de a acorda asistenţă curentă şi utilă diverselor activităţi. Într-un cuvânt, ştiinţa a devenit un atribut indispensabil al oricărei activităţi umane.

Nici activitatea poliţienească nu se poate, fireşte, lipsi de un suport ştiinţific. Or, ştiinţa poate contribui esenţialmente la achiziţionarea cunoştinţelor şi la găsirea căilor de exercitare optimă a atribuţiilor ce cad în sarcina poliţiei. Însemnătatea suportului ştiinţific este cu atât mai mare, cu cât viaţa socială este răvăşită de acute şi multiple probleme, iar organele de poliţie se lovesc de o situaţie a criminalităţii ieşită din comun prin gravitatea ei, căreia nu reuşesc a-i face faţă.

În susţinerea ştiinţifică a activităţii desfăşurată de poliţie, rolul central îl joacă criminologia, deoarece obiectul ei de studiu şi scopul urmărit se apropie în măsura cea mai mare de sarcinile de bază ce-i revin poliţiei. Această apropiere între criminologie şi activitatea poliţistă se distinge prin complexitate şi semnificaţie.

Criminologia este ştiinţa care oferă cunoştinţe profunde şi ample despre criminalitate în calitate de fenomen social. Ea dezvăluie esenţa criminalităţii, relevă trăsăturile generale ale fenomenului şi legile care îl guvernează. Criminologia studiază şi formele de manifestare ale criminalităţii, specificul acestora şi prezintă o caracterizare generică a lor. Se aplică ea şi asupra personalităţii criminalului, creionând profilul lui criminologic. De asemenea, ştiinţa criminologică pune la dispoziţie minunaţii preţioase despre factorii ce determină criminalitatea la se face utilă, în special, prin soluţiile concrete pe care le propune întru depăşirea problemelor ce ţin de criminalitate. Prin urmare, criminologia oferă, spre deosebire de ştiinţele particulare (drept penal, criminalistică etc.), cunoştinţe despre criminalitate în genere, ca fenomen distinct, nu numai despre unele aspecte ale lui. Această calitate a ştiinţei criminologice interesează poliţia din perspectiva acţiunilor globale pe care le are de întreprins.

Dincolo de cunoştinţele generale, criminologia oferă a şi ample cunoştinţe particulare despre criminalitate. Ele se referă la diversele forme sub care se manifestă criminalitatea. Studiul acestor forme de manifestare a criminalităţii conduce la delimitarea unor tipuri relativ distincte cum sunt: criminalitatea organizată, criminalitatea profesională, criminalitatea juvenila, criminalitatea femeilor, criminalitatea urbană, criminalitatea de violenţă, criminalitatea transfrontalieră etc. Cercetările criminologice prezintă esenţa acestor tipuri de criminalitate, specificul lor, trăsăturile generale şi distinctive, legile şi regularităţile de manifestare ale lor, precum şi întrepătrunderea, interacţiunea dintre ele. Cade în vizor şi personalitatea celor care săvârşesc infracţiuni din categoria tipului dat de criminalitate: trăsăturile caracteristice, modul de viaţă, specificul comportamental etc., fiind conturat profilul psiho-criminologic al criminalului. Caracterizarea realizată serveşte ulterior drept fundament conceptual şi nu numai pentru ştiinţele particulare (drept penal, criminalistică, activitate operativă de investigaţie etc.). Totodată, criminologia dezvăluie factorii care generează şi alimentează asemenea manifestări criminale. În baza informaţiilor dobândite, criminologii propun soluţii de prevenire şi de contracarare a diferitelor tipuri de criminalitate. Soluţiile propuse sunt atât de ordin general, cât şi particular, vizând o gamă largă de aspecte ale fenomenului şi ale activităţii de control asupra lui. Utilitatea practică a cunoştinţelor menţionate este evidentă, îndeosebi pentru poliţie.

Din punct de vedere teoretic, criminologia capătă semnificaţie prin funcţia sa metodologică. Astfel, cunoştinţele obţinute de criminologie servesc drept temelie pentru ştiinţele particulare care studiază diversele laturi ale infracţionalităţii: dreptul penal, criminalistică, dreptul penitenciar, dreptul procesual penal, activitatea operativă de investigaţie, dreptul contravenţional, psihologia criminală etc. Atât cunoştinţele criminologice generale, cât şi cele particulare referitoare la criminalitate, crimă şi criminal reprezintă instrumente necesare în cercetarea aspectelor de care se ocupă ştiinţele particulare. De menţionat că atunci când ştiinţele particulare omit a se prevala de suportul criminologic de rigoare, îşi reduc şi îşi limitează sensibil capacitatea cognitivă.

Principalul rol criminologia îl joacă în elaborarea politicii criminologice a ţării, în virtutea statutului ei epistemologic. Aceasta deoarece ştiinţa criminologică este cea mai în măsură a realiza o atare sarcină, dat fiind obiectul şi domeniul ei de studiu. Astfel, criminologia dispune, spre deosebire de ştiinţele particulare, de cunoştinţe necesare privind fenomenul criminalităţii în ansamblu şi determinanţii lui, care cunoştinţe permit a formula principiile şi ideile de bază ale politicii criminologice, precum şi pune la dispoziţie nu numai variate mijloace juridice de control, ci şi extrajuridice (sociale, poliţieneşti, economice etc.). În condiţiile în care elaborarea şi înfăptuirea politicii criminologice cade în bună parte pe umerii poliţiei, însemnătatea ştiinţei criminologice pentru această instituţie publică este cu atât mai mare. Criminologia poate servi drept suport ştiinţific similar şi în elaborarea programelor privind prevenirea şi contracararea criminalităţii. Este vorba de programe de stat care sunt direcţionate contra infracţionalităţii în genere sau contra anumitelor tipuri de criminalitate (crima organizată, corupţia, economia subterană etc.) şi de programe poliţieneşti (ministeriale, zonale) de prevenire şi de contracarare fie a faptelor penale, fie a delincventei în ansamblu.

Sunt indispensabile pentru activitatea poliţiei analizele statistico-criminologice ale stării criminalităţii în ţară sau într-un anumit teritoriu. Aici, ştiinţa criminologică prezintă multilateral situaţia infracţionalităţii şi situaţia criminogenă, fapt care permite poliţiei să-şi ajusteze acţiunile în funcţie de modificările pe care le înregistrează manifestările infracţionale. Mai mult decât atât, ştiinţa criminologică este în stare a oferi informaţii valoroase despre tendinţele criminalităţii, făcând, astfel, posibilă o anticipare a stării de mâine a infracţionalităţii şi o pregătire corespunzătoare a organelor de poliţie pentru stăpânirea fenomenului. În acest sens, criminologia poate efectua prognoze pe termen scurt, mediu sau lung şi poate deci prilejui reacţii oportune şi planificări de lungă durată în ceea ce priveşte activitatea poliţiei. Criminologia poate acorda o competentă asistenţă ştiinţifică şi în procesul de perfecţionare şi ajustare a evidenţei statistice a infracţionalităţii efectuate de organele de drept, inclusiv de poliţie.

Are de spus un cuvânt deloc neglijabil ştiinţa criminologică în privinţa optimizării structurale şi funcţionale a organelor de poliţie. O atare contribuţie este deosebit de importantă în contextul reformelor radicale pe care le cunoaşte societatea noastră şi care vizează, desigur, şi instituţia poliţiei, cu atât mai mult, cu cât ea acuză, sub acest aspect, o lentoare păguboasă.

Suportul criminologic rezidă, de asemenea, în preluarea şi în propagarea realizărilor recente ale altor ţări în materie de control asupra criminalităţii sau de activitate poliţistă în genere, precum şi a experienţei acumulate de ele în domeniu. Informaţiile de acest gen sunt indispensabile, deoarece instituţia poliţiei urmează a fi reconstruită după modelul (principiile) societăţii în devenire, despre care ea are infime cunoştinţe, iar experienţa veche este de o utilitate insignifiantă. De aceea, sunt absolut necesare cunoştinţele şi experienţa acumulată de ţările care au reuşit a edifica o societate democrată, cu o economie de piaţă de tip capitalist, manifestând un respect şi o grijă deosebită pentru drepturile şi libertăţile omului.

Criminologia constituie o verigă semnificativă şi în procesul de pregătire a cadrelor poliţiste. Ea participă la formarea poliţiştilor prin următoarele cursuri consacrate: „Introducere în criminologie”, „Criminologie generală”, „Criminologie specială” şi „Statistică criminologică”. Criminologia ar putea fi de real folos şi la stadiul de specializare a cadrelor, deşi nu este, deocamdată, utilizată în acest proces. Ea este capabilă a oferi cursuri specializate de criminologie, cum ar fi: cursurile aprofundate şi adaptate de criminologie specială, cursurile de profilaxie, cursurile de securitate criminologică etc. În plus, ştiinţa criminologică se face necesară prin cursurile de perfecţionare a cadrelor active ale poliţiei, în funcţie de modificările survenite în starea criminalităţii. Bunăoară, actualmente poliţiştii au nevoie de o instruire suplimentară în materie de trafic de oameni, imigraţie ilegală ş.a., iar criminologia poate răspunde adecvat acestei nevoi. Până şi fenomenul crimei organizate n-a fost suficient înţeles de practicieni, ei confundându-1 şi acum cu criminalitatea de grup, fapt ce poate fi remediat pe calea unor cursuri de perfecţionare corespunzătoare, concepute şi desfăşurate de criminologi. De menţionat rolul ştiinţei criminologice în optimizarea sistemului şi procesului de pregătire a cadrelor poliţiste. El derivă din viziunea obţinută de criminologie asupra instituţiei poliţiei şi activităţii ei în raport cu modelul de societate dat, asupra conjuncturii sociale în care trebuie să acţioneze poliţia, precum şi asupra stării criminalităţii şi situaţiei criminogene, de astăzi şi de mâine, cărora poliţia este obligată a le face faţă.

Considerentele înfăţişate mai sus denotă cu claritate că poliţia are nevoie de un potenţial criminologic propriu. Cu toate acestea, organele de poliţie ale Republicii Moldova dispun, practic, doar de un Centru de cercetări ştiinţifice (CCŞ) în a cărui sarcină cade obligaţia de a acorda un suport criminologic, plasat în cadrul Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”. În conformitate cu statele personal în vigoare, Centrul de cercetări ştiinţifice numără doar 9 cercetători. Este evident că un număr infim de cercetători criminologi nu poate satisface decât în mică parte nevoile efective ale poliţiei. Dincolo de Centrul de cercetări ştiinţifice existent, este necesar a fi creat un Institut de Criminologie cu un efectiv de peste 50 de cercetători. În societăţile moderne există, de fapt, mai multe institute şi centre, naţionale şi departamentale, cu caracter criminologic (vezi, de exemplu, România, Franţa, Rusia etc.). De precizat că starea deplorabilă a potenţialului ştiinţific nu caracterizează întreaga republică, ea este specifică doar câtorva ministere printre care figurează şi Ministerul Afacerilor Interne, deoarece celelalte ministere posedă numeroase unităţi (institute, centre, laboratoare etc.) de cercetare care numără sute(!) de cercetători (vezi, orice minister: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Industriei etc.). Factorii de decizie ai poliţiei naţionale ar trebui să se pătrundă de importanţa şi de stringenţa dezvoltării unui potenţial ştiinţific, în general, şi criminologie, în special, solid. Pentru început se cuvine, fireşte, a forma structuri ştiinţifice, care urmează a fi completate cu cadre. Completarea structurilor ştiinţifice în discuţie se poate realiza doar treptat, pentru că nu există în republică un sistem corespunzător de pregătire a cercetătorilor criminologi. Aceşti cercetători vor fi formaţi în cadrul structurilor de cercetare criminologică; de aceea, este greşit a aştepta să apară criminologi pentru a crea, apoi - unităţi de cercetare criminologică.

Şi sub aspectul practic nu este utilizată criminologia la capacitatea ei reală. Astfel, în organele de poliţie nu activează criminologi practicieni, deşi ele întâmpină zi de zi multiple dificultăţi datorate acestui fapt. Iată câteva posibilităţi de antrenare a specialiştilor criminologi în activitatea poliţiei.

Ar trebui angajaţi criminologi, în primul rând, în comisariatele de poliţie. Ei ar putea exercita următoarele sarcini:

-     efectuarea unor analize statistico-criminologice a stării criminalităţii şi a situaţiei criminogene în teritoriul respectiv;

-     elaborarea unor recomandări ştiinţifice cu aplicabilitate directă privind prevenirea şi contracararea infracţionalităţii în teritoriu;

-     participarea la acţiunile de optimizare a activităţii comisariatului, inclusiv a subdiviziunilor lui, şi a conlucrării cu alte organe de drept sau instituţii publice;

-     selectarea din literatura de specialitate a diverselor propuneri referitoare la activitatea poliţiei, a experienţei înaintate proprie altor ţări în domeniu şi punerea lor la dispoziţia conducerii comisariatului şi a efectivului;

-     formularea propunerilor funcţionarilor de poliţie adresate organelor centrale de poliţie;

-     desfăşurarea unor cursuri (lecţii, seminare etc.) de perfecţionare a efectivului comisariatului, în funcţie de nevoile actuale ale poliţiei;

-     administrarea birourilor de informaţie ştiinţifică (cabinetelor metodice);

-     preluarea şi implementarea promptă a realizărilor ştiinţifice recente;

-     implicarea societăţii civile în activitatea efectuată de comisariat, coroborând, astfel, capacitatea de acţiune a acestuia;

-     acordarea asistenţei criminologice de altă natură.

Cele mai sus-menţionate sunt, în fond, valabile şi în ceea ce priveşte inspectoratele de poliţie sau alte subdiviziuni ale poliţiei.

De asemenea, funcţia de criminolog ar trebui să existe în Inspectoratul pentru Minori şi în secţiile teritoriale ale lui. Contribuţia criminologului ar fi preţioasă aici sub mai multe aspecte, în funcţie de specificul activităţii în cauză. Astfel, specialistul criminolog ar putea realiza următoarele sarcini:

-     optimizarea activităţii inspectoratului sau a secţiei pentru minori şi a conlucrării cu alte subdiviziuni poliţieneşti, cu alte organe de drept sau cu alte instituţii publice;

-     elaborarea unor modele tipologice de abordare a cazurilor luate în lucru;

-     implicarea în soluţionarea unor cazuri concrete dificile;

-     elaborarea de programe generale de prevenire sau speciale' de profilaxie a comportamentului deviant (antisocial) al minorilor;

-     preluarea şi implementarea promptă a realizărilor recente ale criminologiei şi ale altor ştiinţe (psihologie, pedagogie, sociologie etc.) în materie şi a experienţei pozitive obţinute în străinătate;

-     formularea propunerilor funcţionarilor inspectoratului sau ai secţiei adresate organelor centrale de poliţie sau ierarhic superioare;

-     administrarea birourilor de informaţie ştiinţifică (cabinetelor metodice);

-     implicarea societăţii civile în activitatea efectuată de inspectorat sau de secţie, coroborând, astfel, capacitatea de acţiune a subdiviziunii;

-     acordarea asistenţei criminologice de altă natură.

Şi în Centrul Republican de Triere Minori ar fi potrivit a angaja criminologi, dat fiind genul de activitate al instituţiei.

Posibilităţile ştiinţei criminologice pot fi, bineînţeles, folosite şi în alte privinţe, ţinând cont de conţinutul şi gradul ei de dezvoltare.

Ar fi însă o eroare a exagera sau, cu atât mai mult, a absolutiza importanţa şi capacitatea ei de acţiune. Criminologia nu constituie „un panaceu” al tuturor problemelor de care se loveşte în activitatea sa poliţia. Ea nu poate înlocui nici pe celelalte ştiinţe. Explicarea rolului şi a posibilităţilor ştiinţei criminologice urmăreşte doar scopul de a facilita conştientizarea de toţi acei vizaţi a modului de folosire optimă şi corespunzătoare a ştiinţei date în activitatea poliţiei.

 

 

(pp. 78-80)

Procesul-verbal nr.23 al şedinţei Senatului

Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”

Prezenţi - 36

Lipsesc-15                                                                                                       20 decembrie 1994

 

Ordinea de zi:1

I. Investigaţiile ştiinţifice şi căile lor de dezvoltare[1]

[...]

Eu nu o să mă opresc îndelung la însemnătatea şi necesitatea activităţii ştiinţifice în cadrul şcolii superioare. O să citez doar, cu permisiunea Dvs. acea citată a marelui Eminescu, cu care mi-am finalizat raportul la şedinţa din martie: „Ştiinţele fundamentale, spunea Eminescu, sunt adevărata comoară a unei naţiuni; după produsele sale ştiinţifice se cântăreşte valoarea vieţii unui popor pe pământ”.

Parafrazând cele spuse de marele nostru pământean, se poate de concluzionat că respectul faţă de Academie, în mare măsură, depinde şi de faptul cum este realizat potenţialul ştiinţific, de faptul care este capacitatea Academiei de a rezolva problemele actuale de combatere a criminalităţii.

[...]

Academia încă nu şi-a formulat concepţia sa în aşa domeniu ca activitatea de cercetări ştiinţifice, de aceea mai departe, caracterizând lucrul ştiinţific mă voi conduce de acele direcţii care au fost conturate la şedinţa din martie a Senatului şi sarcinile enumerate în proiectul Regulamentului provizoriu „Cu privire la organizarea activităţii de cercetări ştiinţifice în cadrul Academiei, şi anume:

1.    Desfăşurarea investigaţiilor în conformitate cu problemele actuale vizând măsurile de control asupra criminalităţii, aplicarea în procesul de învăţământ a noilor realizări ştiinţifice şi practice.

2.    Organizarea investigaţiilor care vizează soluţionarea problemelor din cadrul pedagogiei şcolii superioare.

3.    Aplicarea rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice în practica OAI.

4.    Elaborarea şi editarea literaturii didactice şi ştiinţifice, instructiv - metodice şi de informaţie.

5.    Pregătirea şi perfecţionarea cadrelor ştiinţifico-pedagogice.

6.    Dezvoltarea vocaţiei pentru activitatea ştiinţifică la studenţii Academiei, altoirea deprinderilor şi perceperilor de a efectua investigaţii.

Stimaţi membri ai Senatului, după cum se cunoaşte, orişice instituţiei superioară de învăţământ, în acelaşi timp, trebuie să devină şi un centrul ştiinţific. Iar o instituţie din cadrul MAI devine, de regulă, centru de asigurare a societăţii şi a organelor respective cu elaborări teoretice ce stau în baza asigurării măsurilor de control asupra criminalităţii cu un solid fundament ştiinţific.

Iată de ce desfăşurarea investigaţiilor ştiinţifice, în conformitate cu problemele actuale, vizând combaterea criminalităţii trebuie să devină sarcina numărul unu din tot complexul activităţii ştiinţifice (plus aplicarea rezultatelor în practică).

[...]

Şi totuşi, cu toate că, nimeni nu ne poate reproşa că în cadrul Academie nu se face nimic în desfăşurarea investigaţiilor ştiinţifice vizând problemei, actuale de combatere a criminalităţii şi aplicarea rezultatelor în practici organelor afacerilor interne, noi trebuie să fim critici şi să recunoaştem faptul că pentru instituţia ce pretinde a purta titlul „Academia” cele efectuate sunt insuficiente.

Ca şi până acum, investigaţiile ştiinţifice rămân pe seama iniţiative proprii şi a entuziasmului profesorilor.

[...]

Activitatea de investigaţii ştiinţifice până astăzi se planifică, în linii generale, doar la nivel de catedră, conform intereselor şi iniţiativei profesorilor. Cât priveşte planificarea muncii de cercetări ştiinţifice a Academiei organizarea şi dirijarea ei conform comenzilor ministeriale, departamentale pe linia MAI în conformitate cu problemele actuale de combatere a criminalităţii - lipseşte.

Într-o măsură oarecare aceasta se poate de lămurit şi prin faptul că lipseşte baza normativă ce ar reglementa activitatea ştiinţifică în cadrul Academiei şi, de asemenea, a verigii de organizare, control şi dirijare a acestei activităţi. (Totuşi o aşa verigă e fondată SIŞ, iar ca bază juridică se propun proiectele).

Ar fi binevenită şi practicarea în cadrul Academiei a adunărilor anuale a profesorilor Academiei în cadrul căreia s-ar face bilanţul anual al muncii de investigaţii ştiinţifice, ar fi scoase în discuţie problemele de organizare a acestei activităţi în Academie, ar fi apreciate cele mai bune elaborări cu caracter ştiinţific şi didactic, unde ar fi apreciaţi şi menţionaţi cei mai activi participanţi ai activităţii ştiinţifice etc.

După cum am menţionat, premisa necesară a eficacităţii măsurilor de control asupra criminalităţii este rezolvarea justă a problemelor legate de cunoaşterea esenţei fenomenului crimă, aprecierea stării şi tendinţelor criminalităţii în republică; descoperirea determinantelor fenomenului în cauză, factorilor şi împrejurărilor ce favorizează săvârşirea infracţiunilor; pronosticarea criminalităţii şi modelarea noii realităţi criminologice în coraport cu procesele economice, sociale, politice şi culturale ce au loc în republică; elaborarea concepţiei, strategiei, a bazei juridice de combatere a criminalităţii şi crearea unui sistem efectiv de combatere a infracţionismului.

Această problematică poate şi trebuie să devină, în primul rând, obiect de investigaţii al Academiei. Reieşind din faptul că în Moldova nu există nici un centru de investigaţii ştiinţifice în domeniul combaterii criminalităţii cred că Senatul ar trebui să precaute întrebarea vizând fondarea în cadrul Academiei dacă nu a unui centru, atunci cel puţin o secţie-laborator sau un grup de investigaţie în problema abordată. Aşa centre funcţionează pe lângă toate şcolile MAI din ţările CSI.

Un asemenea grup (laborator-secţie) sau putea de fondat în cadrul Serviciului investigaţii ştiinţifice, redactare şi editare al Academiei, restructurând structura acestuia.

Tot aici văd şi fondarea bazei de informaţie ştiinţifică. Nu e secret că profesorii noştri (şi lucrătorii practici) se află într-un vacuum informativ vizând problematica criminalităţii; chiar acea informaţie care există, de asemenea, nu e selectată, sistematizată şi păstrată.

[...]

Şi, în sfârşit, încă un aspect destul de important al activităţii ştiinţifice trebuie să-1 constituie - dezvoltarea vocaţiei pentru activitatea ştiinţifică la studenţii ANP, altoirea deprinderilor şi perceperilor de a efectua investigaţii.

(Aş vrea să menţionez că participarea studenţilor la activitatea ştiinţifică contribuie nu numai la formarea unei noi mentalităţi a viitorilor specialişti, dar şi la folosirea potenţialului creator al studenţilor pentru elaborarea problemelor actuale de teorie şi practică ale activităţii organelor afacerilor interne. Aceasta, la rândul său, contribuie la perfecţionarea bazei informative şi didactico-metodice a procesului instructiv).

Cu regret, noi, deocamdată, nu suntem capabili să realizăm potenţialul creator al studenţilor, pentru elaborarea problemelor actuale ale teoriei şi practicii combaterii criminalităţii şi în fondarea unei baze informativ-ştiinţifice şi didactice. (Aceasta se referă şi la folosirea potenţialului).

În prezent, doar la 2 catedre (drept public şi discipline socio-politice) activează cercuri ştiinţifice, în prima jumătate a anului activau la 4.

Unica realizare de valoare în această direcţie poate fi numită petrecerea în iunie 1994 a conferinţei ştiinţifice studenţeşti sub genericul „Probleme actuale ale combaterii criminalităţii în Republica Moldova”. În cadrul cărei au fost ascultate 37 de rapoarte şi care a fost petrecută organizat.

Şi totuşi, până în prezent, unica formă, mai mult sau mai puţin efectivă, de antrenare în munca ştiinţifică a studenţilor rămâne pregătirea tezelor anuale Cu toate că şi aici sunt foarte multe neajunsuri.

Cred că SIŞ împreună cu colegii de la catedre ar trebui să caute noi forme de implicare în activitatea ştiinţifică a studenţilor atât inclusă în procesul de învăţământ, cât şi în afara orelor de studiu.

Cu regret, noi nu efectuam selectarea studenţilor care au nu numai dorinţa dar şi aptitudini pentru lucrul investigativ, cerându-se în aşa mod o bază a rezervelor de cadre didactico-ştiinţifice.

În încheiere aş vrea să menţionez că, cu toate că în Academie activează SIŞ, anume acea verigă de organizare, planificare, dirijare şi control a activităţii ştiinţifice care a lipsit mai mult de 3 ani, totuşi realizările ştiinţifice depind, în cele din urmă, de atitudinea fiecăruia dintre noi faţă de această activitate. Eu, ca şef al serviciului investigaţii ştiinţifice, sper la colaborare, înţelegere şi ajutor din partea Dvs.

 

 

HOTĂRÎREA

Senatului Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”

or. Chişinău16                                                                                                                ianuarie 1996

 

 

Despre activitatea ştiinţifică

şi direcţiile ei de dezvoltare

în cadrul Academiei

[...]

Valeriu Bujor,

Şeful Centrului de

cercetări ştiinţifice 16.01.1996

 

Stimaţi membri ai Senatului![2]

S-a menţionat nu o singură dată că unul din aspectele activităţii corpului didactic este cel ştiinţific, practic, însă acest postulat se ignorează Cine din profesori, şefi de catedră a fost întrebat de ce nu şi-a îndeplinit planul individual la compartimentul munca ştiinţifică. Puteţi primi mustrare pentru faptul că n-aţi frecventat pregătirea profesională, în nici un caz însă pentru faptul ca n-aţi îndeplinit planul individual la compartimentul - activitatea ştiinţifică.

Colaboratorii centrului ştiinţific au analizat 1/3 din planurile individuale ale profesorilor la compartimentul respectiv. Vreau să menţionez că la majoritatea profesorilor veţi întâlni planificate câte 2-3 poziţii ale activităţii ştiinţifice. Din an în an se planifică şi tot din an în an ele nu se îndeplinesc, şi nimeni nu răspunde de aceasta.

E necesar a ridica responsabilitatea şefilor de catedră vizând planificarea şi controlul activităţii ştiinţifice a profesorilor.

De asemenea, susţin că activitatea în acest domeniu trebuie luată i-consideraţie nu numai la conferirea titlurilor de conferenţiar dar şi la atestări la stabilirea sporului de salariu, la numirea în funcţii, la acordarea premiilor etc.

În această ordine de idei, ar fi binevenit sa fie prevăzută pe viitor în planul de lucru al senatului sau al consiliului didactico-ştiinţific examinarea chestiunilor (fie ca informaţie, fie ca întrebare de bază) despre organizarea şi desfăşurarea muncii ştiinţifice la catedre concrete, activitatea centrului ştiinţific sau chiar activitatea ştiinţifică a unor categorii de profesori (profesori tineri, a doctoranzilor, şefi de catedră etc.).

Stimaţi colegi! În opinia mea este absolut necesar de a pune în discuţie la una din şedinţele senatului strategia activităţii ştiinţifice a academiei, locul şi rolul CCŞ în această activitate reieşind din noua Concepţie de pregătire a cadrelor în sistemul MAI şi noul statut al Academiei.

Vreau să menţionez că schimbarea denumirii de „Serviciul IŞRE” pe denumirea „Centrul de cercetări ştiinţifice”, de la sine nu schimbă nimic. E necesar de a „umplea” această nouă formă cu conţinutul respectiv.

De aceea, în primul rând, e necesar să determinăm ce atribuţii îi vom acorda noi CCŞ: va fi acesta o instituţie unde se vor efectua investigaţii orientate spre asigurarea ştiinţifică a măsurilor de combatere a criminalităţii sau va fi un organ de control şi dirijare a acestei activităţi?

Se cere o elementară înzestrare tehnică a CCŞ. În prezent centrul dispune doar de o maşină mecanică de dactilografiat. E necesar de înlăturat şi unul din factorii care într-o mare măsură împiedică completarea centrului cu cadre.

Mai înainte funcţiile de colaborator ştiinţific superior, colaborator ştiinţific inferior şi colaborator ştiinţific erau echivalate cu funcţiile didactice: respectiv lector, lector superior, conferenţiar. Ce atestăm în statele noi? Nu mă refer la sporurile de salariu prevăzute pentru corpul didactic, însă nu pot înţelege de ce coeficientul de salarizare a colaboratorului ştiinţific superior nu e 9,09 ca şi la conferenţiar, dar 8,64. De ce gradul maxim prevăzut de funcţia colaborator ştiinţific nu e locotenent-colonel ca şi la lectorul superior şi nici coeficientul salarizării nu e de 8,64, dar e de 8,26. De asemenea diferă şi coeficientul de plată pentru alte funcţii.

 

Stimaţi membri ai Senatului!

Dacă noi cu adevărat dorim să avem rezultate vădite pe tărâmul ştiinţei şi dacă într-adevăr considerăm munca de cercetări ştiinţifice una din direcţiile prioritare în activitatea academiei, atunci e necesar să ne atârnăm cu toată responsabilitatea, creând condiţii favorabile şi cointeresând profesorii care vor şi pot să realizeze problemele ştiinţifice.

Şi iarăşi aş vrea să-1 citez pe Marele EMINESCU, care scria: „Ştiinţa, şi în primul rând ştiinţele fundamentale sunt adevărata cultură a unei naţiuni. După produsele sale ştiinţifice se cântăreşte valoarea vieţii unui popor pe pământ”.

[...]

Analizând raportul dlui V. Bujor,

şeful CCŞ al Academiei, Senatul

HOTĂRĂŞTE:

I. A aproba informaţia prezentată.

H. A elabora concepţia, statutul şi regulamentul Centrului de cercetări ştiinţifice şi complexul de măsuri organizatorice menite de a ridica randamentul activităţii ştiinţifice a Academiei.

mai - Baltag D.;

Patraşcu S.;

Bujor V.

 

A întocmi un plan de înzestrare tehnică a centrului. A lua măsurile respective pentru dotarea cu minimul necesar.

[...]

În cursul anului - Baltag D.;

Moraru V.;

Bujor V.

 

 

Proiecte, avize, demersuri ştiinţifice

Preşedintelui comisiei pentru

asigurarea elaborării Programului

complex de combatere a criminalităţii[3],

prim-viceministru al afacerilor interne,

colonel de poliţie Dlui Mihai Gorincioi

 

Pornind de la faptul că criminalitatea a devenit unul dintre factorii distructivi principali, care ameninţă însăşi existenţa societăţii noastre, un rol deosebit care îi revine Ministerului Afacerilor Interne în combaterea acestui fenomen, precum şi demersurile pe care şi le-a propus în acest sens noua conducere a Ministerului de Interne, considerăm oportună şi necesară comunicarea unor realităţi ce au atribuţii directe referitor la reuşita celor intenţionate.

Centrul de cercetări ştiinţifice în proxima jumătate de an a elaborat, în limitele posibilităţilor de care dispune, o serie de propuneri în materie de combatere a infracţionalităţii, la solicitările MAI, Guvernului şi Parlamentului Republicii Moldova, Preşedinţiei Republicii, care au şi fost remise spre locul de destinaţie.

Realitatea infracţională, fiind complexă, presupune implicit şi un sistem de acţiuni nu mai puţin complexe. Totuşi mă voi opri doar la un aspect, primordial şi primar pentru orice demers practic mai cu seamă, că, în rest, m-am pronunţat în repetate rânduri.

Trebuie să realizăm un adevăr obiectiv şi ineluctabil: nu putem acţiona eficace în necunoaştere de cauză. Transformarea unei realităţi obiective implică o cunoaştere profundă a acesteia. În cazul de faţă, pentru a putea să stopăm şi, eventual, să diminuăm escaladarea galopantă a infracţionalităţii, este fundamentală: cunoaşterea esenţei fenomenului crimă; evaluarea stării şi tendinţelor criminalităţii în republică; descoperirea determinantelor fenomenului în cauză, factorilor şi împrejurărilor ce favorizează săvârşirea infracţiunilor; pronosticarea evoluţiei criminalităţii şi a altor devieri sociale; modelarea noii realităţi sociale în coraport cu procesul economic, cultural ce se derulează în republică; elaborarea unui sistem eficient de combatere a infracţionismului. Altfel spus, este indispensabilă fundamentarea şi elaborarea ştiinţifică a măsurilor menite combaterii fenomenului criminalitate.

Aşadar, punctul incipient şi decisiv, fără de care toate intenţiile sunt de la bun început sortite eşecului, rezidă în asigurarea ştiinţifică a măsurilor de combatere a criminalităţii. Din păcate, tocmai la acest capitol practic nu s-a făcut nimic.

Important este ca MAI să valorifice, cel puţin, acel potenţial ştiinţific de care dispune. Astfel, dacă MAI doreşte într-adevăr să deţină informaţii ce ţin de toate aspectele combaterii criminalităţii, trebuie să realizeze, cel puţin, următoarele: în primul rând, statutul Centrului de cercetări ştiinţifice ar fi adecvat să fie al MAI, şi situat pe lângă Academia de Poliţie, cu atribuţii de dirijare a activităţii ştiinţifice din tot ministerul. În plan material, Centrul necesită: birouri, computere (cel puţin 3), un xerox. În plan informaţional, Centrul trebuie conectat la Centrul de informaţii al MAI, înzestrat cu informaţie de specialitate (literatură de specialitate etc.). În plan funcţional: funcţionarii Centrului trebuie echivalaţi în salariu şi grad, cel puţin, cu funcţiile didactice din Academie; statele funcţionarilor ştiinţifici (de toate gradele) trebuie extinse şi completate, reieşind din noua realitate criminogenă.

 

Şeful Centrului de cercetări ştiinţifice,

locotenent-colonel de poliţie,

doctor, conferenţiar universitar                                                                                                 V. Bujor

 

 

Ministrului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova[4],

general-maior de poliţie, M. Plămădeală

 

Aduc la cunoştinţa Dvs. că în cadrul Academiei de Poliţie „Ştefan cil Mare” al doilea an activează Centrul de cercetări ştiinţifice, a cărui sarcini primordială şi urgentă este efectuarea cercetărilor ştiinţifice de valoare, canar asigura eficienţa şi corectitudinea acţiunilor practice ale Ministerului Afacerilor Interne în combaterea criminalităţii.

Acuta necesitate în desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice de acest gen este determinată de creşterea continuă a criminalităţii şi, desigur, a nivelului profesional al delincvenţilor, fenomene ce au loc în prezent.

Statutul actual însă al Centrului, statele de organizare, remunerarea colaboratorilor lui, înzestrarea tehnico-materială (Centrul de cercetări ştiinţifice dispune doar de o maşină mecanică de dactilografiat), dotarea cu informaţia necesară nu ne permite a efectua la nivelul cuvenit investigaţii de valoare.

În vederea asigurării măsurilor de combatere a criminalităţii şi menţinerii ordinii de drept cu elaborări teoretice distincte este absolut necesară:

-     dotarea Centrului de cercetări ştiinţifice al Academiei de Poliţie cu tehnică de calcul, (4-5 computere, 2-3 maşini de dactilografiat);

-     conectarea Centrului la reţeaua informaţională a MAI, la reţeaua de computere INTERNET;

-     procurarea literaturii ştiinţifice la specialităţile necesare (reviste, cărţi etc.);

-     crearea unui cabinet metodic şi de informare ştiinţifică;

-     înzestrarea cu o microtipografie şi un copiator (xerox).

Concomitent, se resimte nevoia de a încadra în Centrul de cercetări ştiinţifice specialişti de o înaltă calificare, dar, analizând starea lucrurilor, remarc, cu părere de rău, că decalajul existent dintre colaboratorii Centrului şi colaboratorii catedrelor, altor servicii, în ceea ce priveşte coeficientul pentru stabilirea salariilor, sporurile la salariu, gradul militar maxim, nu ne permite să angajăm cadrele respective.

Că anume aşa stau lucrurile, ne-o dovedesc următoarele date: dacă un lector superior al catedrei, al cărui coeficient este de 8,64, mai are şi un adaos la leafă un salariu minim, plus de la 5 la 20% pentru stagiul pedagogic, atunci colaboratorul ştiinţific superior (cu care este echivalat lectorul superior) nu mai are nimic afară de coeficientul 8,64. Ţinem să menţionăm că în toate instituţiile de învăţământ superior atât din Republica Moldova, cât şi din CSI colaboratorul ştiinţific superior a fost din totdeauna plasat pe aceiaşi treaptă cu conferenţiarul universitar şi în nici un caz mai jos.

Şi iarăşi dacă unui lector al catedrei la coeficientul 8,26 i se mai adaugă la leafă un salariu minim, plus iarăşi 5-20% pentru stagiul pedagogic, atunci inspectorul superior, colaboratorul ştiinţific şi redactorul superior al Centrului de cercetări ştiinţifice (care, conform statelor existente, sunt echivalenţi cu lectorul) nu le revine decât coeficientul 8,26, în acelaşi timp menţionez că în celelalte instituţii colaboratorul ştiinţific este egalat cu lectorul superior.

Colaboratorul ştiinţific inferior, redactorul şi inspectorul Centrului de cercetări ştiinţifice (coeficientul cărora este cel mai mic - 6,83), în general, sunt echivalaţi cu şefii de cabinet, club, garaj, conducătorul de fanfară, atunci când ei au fost în trecut şi ar trebui să fie egalaţi cu lectorul.

Similar stau lucrurile şi privitor la gradul militar maxim. Consider, că, până nu se va schimba starea de lucruri, despre care v-am adus la cunoştinţa Dvs în rândurile de mai sus (dotarea Centrului cu minimul necesar de utilaj tehnic, precum şi echivalarea colaboratorilor lui în leafă şi în grad cu colaboratorii catedrelor) Centrul de cercetări ştiinţifice al Academiei de Poliţie va fi nevoit să se confrunte cu dificultăţi, care, de fapt, pot şi trebuie să fie rezolvate dacă dorim, într-adevăr să combatem criminalitatea în Republica Moldova şi ca ea să aibă ca suport sigur - elaborări teoretice de valoare.

În scopul ameliorării situaţiei existente propun la prima etapă următoarele schimbări:

1.    Colaboratorul ştiinţific superior al CCŞ să fie egalat în salariu cu conferenţiarul universitar;

2.    Gradul militar maxim şi coeficientul de salariu al colaboratorului ştiinţific, redactorului superior, inspectorului superior al Centrului de cercetări ştiinţifice să fie egalate cu ale lectorului superior;

3.    Gradul militar maxim şi coeficientul de salariu al colaboratorului ştiinţific inferior, redactorului, inspectorului să fie egalate cu ale lectorului.

Noi vom fi mult recunoscători pentru bunăvoinţa Dvs de a examina problemele în cauză şi de a lua o decizie în favoarea ştiinţei juridice, care astăzi, mai mult ca oricând, are nevoie de susţinerea Dvs.

Cu respect comandantul A.P.

colonel de poliţie

V. Guţuleac

 

Executor: V. Bujor

Telefon: 73-59-13

 

 

PARLAMENTUL

REPUBLICII MOLDOVA

 

PROIECTUL cu privire la fondarea Centrului de criminologie

Premisa necesară eficacităţii măsurilor de control asupra criminalităţii este rezolvarea justă a problemelor legate de cunoaşterea esenţei fenomenului crimă, aprecierea stării şi tendinţelor criminalităţii în republică; descoperirea determinantelor fenomenului în cauză, factorilor şi împrejurărilor ce favorizează săvârşirea infracţiunilor; pronosticarea criminalităţii şi a altor deviaţii sociale, modelarea noii realităţi sociale în coraport cu procesul economic, cultural ce derulează în republică; elaborarea unui sistem efectiv de combatere a infracţionismului. Un rol primordial îl are operativitatea în crearea cadrului juridic care ar corespunde realităţii criminogene şi ar anticipa procesele negative din republică.

Rezolvarea problemelor enumerate mai sus necesită o solidă bază ştiinţifică, adevăr confirmat de practica internaţională de control asupra criminalităţii. În caz contrar toate eforturile ce ţin de combaterea criminalităţii sunt sortite la bun început insuccesului.

Un rol important în rezolvarea complexului de probleme ce ţine de controlul asupra criminalităţii în Republica Moldova le-ar avea Centrul criminologic, care subordonat Parlamentului ar fi liber de influenţele ministeriale şi interesele politice.

Practica mondială arată eficacitatea unor aşa centre care au ca funcţie:

-     efectuarea investigaţiilor operativ-analitice şi fundamentale vizând combaterea criminalităţii, investigaţii ce ar pune la dispoziţia parlamentarilor informaţie amplă şi obiectivă despre starea criminalităţii în întregime sau a diferitor modalităţi ale acesteia; despre cauzele ce determină creşterea criminalităţii în Republica Moldova, factorii şi circumstanţele ce favorizează săvârşirea infracţiunilor;

-     prognozarea, în baza informaţiei primite, a stării şi tendinţelor criminalităţii şi altor manifestări negative în societate, dar e imposibil a spera la posibilitatea combaterii criminalităţii necunoscând tendinţele de perspectivă ale fenomenului criminal, fără a prevedea apariţia noilor manifestări ale acestuia şi fără a modifica sau a corecta politica statului în această direcţie;

-     elaborarea concepţiei statale şi a programelor de combatere a criminalităţii;

-     crearea cadrului legislativ adecvat stării şi tendinţelor criminalităţii, adică elaborarea proiectelor de acte normative vizând combaterea criminalităţii şi altor devieri sociale (prostituţia, narcotismul etc.);

-     efectuarea expertizei criminologice şi avizarea proiectelor de legi şi programelor social-economice; propunerea măsurilor care ar evita sau ar minimiza consecinţele ce pot apărea ca rezultat al deciziilor primite.

Scopul final al Centrului de criminologie este asigurarea membrilor parlamentului cu tot aspectul de informaţii prelucrată şi întemeiată ştiinţific vizând criminalitatea şi crearea bazei legislative ce ar permite de a ţine sub control acest fenomen social, de a anticipa procesele negative din republică.

Pentru fondarea Centrului criminologie sunt necesare alocaţii în sumă de cel puţin 200000 lei care sunt necesari pentru amenajarea a patru birouri cu tehnică necesară: 4 computere, xerox, computer - poştă electronică, fax, telefoane.

În cheltuieli, de asemenea, intră leafa colaboratorilor, fondul de remunerare a muncii experţilor implicaţi în investigaţii, cheltuielile pentru procurarea literaturii şi a jurnalelor criminologice strict necesare, fondul pentru deplasări şi cheltuielile legate de petrecerea investigaţiilor pe teren etc.

În cadrul Centrului se propune a forma 3 sectoare:

-     sectorul investigaţii strategice;

-     sectorul investigaţii operative;

-     sectorul de prelucrare a informaţiei criminologice.

 

 

AVIZ

la proiectul Programului de Stat al măsurilor de combatere a criminalităţii şi asigurare a menţinerii ordinii de drept în Republica Moldova pe anii 1997-1998

 

Combaterea criminalităţii trebuie să devină obiectiv una dintre direcţiile prioritare de activitate a noului Guvern al Republicii Moldova. În acest context se cere elaborarea politicii statale vizând combaterea criminalităţii şi respectiv adoptarea unui Program de stat în acest domeniu. De aceea, prezentul proiect al Programului de stat al măsurilor de combatere a criminalităţii şi asigurare a menţinerii ordinii de drept în Republica Moldova pe anii 1997-1998, este binevenit şi actual. Însă, cu regret, proiectul avizat în aşa volum şi cu aşa conţinut nu poate fi denumit Program, cu atât mai mult, nu-i putem atribui calificativul „de Stat”.

Într-adevăr Proiectul nu satisface cerinţele înaintate unui Program, care presupune un scop bine determinat cu sarcini concrete şi etape de realizare a lor; de asemenea Programul trebuie să cuprindă nu numai măsurile ce trebuie desfăşurate pentru atingerea obiectivelor propuse, ci şi mecanismul de realizare a acestor măsuri, resursele materiale, financiare, umane necesare în acest scop, modul de efectuare a controlului asupra realizării măsurilor stabilite. Şi, bineînţeles, Programul respectiv trebuie să fie o parte integrală a Programului de activitate a Guvernului pentru viitorii 3-5 ani.

În corespundere cu cele expuse, apreciem prezentul proiect drept un set de măsuri ce ţin de combaterea infracţionismului în Republica Moldova.

Propunem a-1 numi: „Unele măsuri ale Guvernului Republicii Moldova vizând combaterea criminalităţii şi asigurarea ordinii de drept pentru anii 1997-1998”. În acelaşi timp se impune şi elaborarea Programului de stat vizând controlul asupra criminalităţii.

Referindu-ne la conţinutul materialului avizat se poate constata că toate măsurile planificate sunt strict necesare şi actuale, cu toate că unele dintre ele nu sunt raportate la situaţia reală şi posibilităţile noastre.

Într-adevăr, pornind de la realitatea economică în care se află Republica Moldova şi perspectivele de redresare a situaţiei create, estimăm unele măsuri propuse ca fiind utopice. De pildă, transpunerea în fapt a pct.3, adică crearea unui fond naţional de susţinere şi protecţie a victimelor infracţiunilor, deşi în general este necesară, în realitate însă este imposibilă, căci necesită resurse financiare considerabile, de care Republica Moldova nu dispune. Acelaşi lucru şi în cazul legii „privind adaptarea socială a persoanelor care au ispăşit pedeapsa penală” (pct.10a), în condiţiile unui sistem de relaţii sociale aflat într-un proces de reconstrucţie, unui cadru legislativ în curs de formare, lipsei de specialişti în materie, această idee, perfect valabilă în sine, este din punct de vedere practic o imposibilitate, o himeră.

Constatam că o serie de masuri (spre exemplu, cele cuprinse în pct.9) anterior au mai fost incluse în câteva rânduri, pe ordinea de zi, stabilite termenele de realizare, fără ca să fie aduse la îndeplinire. Prin urmare, se impune nu o replanificare, ci examinarea cauzelor ce au condus la neîndeplinire, precum şi găsirea soluţiilor de soluţionare a chestiunii şi neadmiterii unui nou eşec.

Considerăm că scadenţa realizării unor măsuri cuprinse în proiect vizează o perioadă mult prea îndepărtată, în timp ce logica acestui set de măsuri ori necesităţile practice impun o infracţiune mai rapidă. Bunăoară, desfăşurarea conferinţei practico-ştiinţifice „Criminalitatea în ţară: starea, dinamica, realităţile, tendinţele, măsurile de combatere şi profilaxie” (pct.13) trebuie să fie nu în trimestrul IV (anul curent), ci în trimestrul II, deoarece ea ar avea ca efect vehicularea umor date ştiinţifice utile şi preţioase, în condiţiile unei penurii acute (în ţara) a acestora, în ceea ce priveşte asigurarea metodico-ştiinţifică a combaterii criminalităţii. La fel, soluţionarea chestiunii înregistrării dactiloscopice de Stat a cetăţenilor Republicii Moldova (pct.4), implementarea acestei înregistrări trebuie efectuată în regim de urgenţă, pentru a putea fi realizată în paralel cu procesul de eliberare a noilor acte de identitate, ceea ce ar duce la reducerea cheltuirii resurselor financiare, temporale, umane etc., fapt deosebit de important în condiţiile economice ale Republicii Moldova. Acelaşi lucru poate fi spus şi în sens invers, unele măsuri preconizate pentru un termen apropiat nu sunt efectiv de neamînat.

Apreciem ca unele măsuri au un caracter vag, neavînd o formulare precisă, explicită, fapt ce poate duce la o realizare neadecvată, chiar, ceea ce este mai greu, la o realizare formală. Un exemplu pregnant ne poate servi punctul nr.8 care fixează: „Modernizarea echipamentului, mijloacelor tehnice şi criminalistice, armamentului pentru îmbunătăţirea activităţii structurilor operative de investigaţii şi anchetă penală ale organelor poliţiei şl securităţii ce exercită acţiuni de combatere a criminalităţii şi menţinerii ordinii de drept”; sau pct.29 (a se vedea proiectul).

O atenţie deosebită merită cap.2 - Asigurarea metodico-ştiinţifică a combaterii criminalităţii. Evaluăm acest capitol ca indispensabil şi oportun, în condiţiile în care acest imperativ se impune de mult timp. Totodată, considerăm că acest grup de; măsuri ar fi trebuit să preceadă toate celelalte, tocmai pentru a construi activitatea practică de combatere a flagelului criminalitate pe o bază ştiinţifică solidă, fapt care ar fi imprimat o eficacitate certă şi un cost social-econoimic, politic redus.

Deşi multe dintre măsurile preconizate sunt valabile şi necesare prin forţa lucrurilor, au fost implementate cu succes în practica combaterii criminalităţii a altor ţări, totuşi ele au fost preluate fără a fi adaptate specificului realităţii (economice, sociale, politice culturale etc.) prezente în Republica Moldova. De asemenea, constatăm că n-au fost introduse multe propuneri eficiente şi chiar necesare, emise deja de unii savanţi, practicieni, instituţii etc. şi aduse la cunoştinţa opiniei publice. O analiză puţin mai profundă dezvăluie faptul ca, în ansamblu, cele preconizate nu creează un sistem unitar, se simte o lipsă de coeziune internă, o oarecare desparitate. Acest proiect este util, dar nu poate servi decât ca etapă preliminară, intermediară spre adoptarea unei strategii bine elaborate, corect orientate şi deplin stabilite.

Considerăm că Academia de Poliţie este gata de a se implica în elaborarea Programului vizat şi, de asemenea, a altor măsuri ce ţin de combaterea criminalităţii. În acelaşi timp atragem atenţia asupra faptului că înzestrarea tehnico-ştiinţifică şi materială a Centrului de cercetări ştiinţifice (unitatea investigativă de bază a Academiei de Poliţie) nu permite desfăşurarea unor cercetări profunde şi de anvergură. În perspectivă, dacă deficienţele majore vor fi lichidate Centrul de cercetări ştiinţifice poate deveni o instituţie aptă de a efectua comenzi mult mai importante şi realiza proiecte mult mai ample, susceptibile de a contribui considerabil la combaterea fenomenului infracţionalităţii.

 

Rectorul

Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”                                                           dr., conf. univ. T.Roşca

 

Ex: V.Bujor,

O.Bejan,

S.llie

 



[1] Din raportul şefului SIŞ, Valeriu Bujor.

[2] Din alocuţiunea şefului CCŞ la şedinţa Senatului din 16.01.1996.

[3] Demersul a fost expediat de CCŞ la 6 februarie 1997.

[4] Demersul a fost elaborat în iunie 1997.

События