Unele probleme ale criminologiei în Republica Moldova*

Onorată asistenţă,

Criminalitatea în Republica Moldova, privită atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, diferă de criminalitatea anilor 70-80, când în spaţiul ex-sovietic au fost elaborate şi aplicate majoritatea teoriilor criminologice şi metodelor de cercetare criminologică. Însă noua realitate criminologică cere cu necesitate o nouă criminologie. Perioada actuală se distinge prin faptul că sunt revăzute problemele conceptuale ale criminologiei – metodologia ştiinţei, locul şi rolul ei în sistemul ştiinţelor, obiectul şi scopul criminologiei. Şi apariţia noilor idei criminologice este posibilă doar în baza unei noi mentalităţi criminologice formată ca rezultat al cunoaşterii perfecte a teoriilor criminologice contemporane, a istoriei criminologiei, pe o analiză şi atitudine critică faţă de orice concepte, idei şi teorii criminologice, înaintarea de idei, fie chiar şi absurde, şi ieşite din limitele admise în momentul de faţă în criminologie.

Anume în asemenea momente cruciale în istorie şi ştiinţă are loc schimbul inevitabil de valori şi idei promovate de noile generaţii. De aceea este semnificativ faptul că anume din iniţiativa Asociaţiei Tinerilor Jurişti Cercetători astăzi s-au întrunit criminologii pentru a aprecia şi a constata starea criminologiei în ţară şi, bineînţeles, pentru a trasa acele probleme care necesită o abordare criminologică.

Sunt ferm convins, fără a anticipa însă lucrările conferinţei, că tinerii noştri criminologi, viitorul unei şcoli criminologice autohtone, văd corect stringentele probleme criminologice şi, cel puţin, intuiesc căile lor de soluţionare. De la noi, criminologii formaţi în alte condiţii şi cu alte mentalităţi şi metodologii se cere, în primul rând, de a nu împiedica mobilul iminent – statornicirea şcolii criminologice autohtone. În ceea ce mă priveşte, voi face absolut totul întru dezvoltarea criminologiei în Republica Moldova şi ca procesul de afirmare a criminologiei noastre să dureze cât mai puţin posibil.

Până în anul 1991, în Republica Moldova, lipsită de tradiţii criminologice, nu exista nici un criminolog profesionist. Astăzi însă atestăm conturarea unei şcoli criminologice autohtone. Studenţii de ieri, tinerii cercetători şi profesori universitari, entuziasmaţi de ideile criminologice, au devenit făuritorii unui areal criminologic, propagatori ai ştiinţei şi cunoştinţelor criminologice.

Fondarea şi statornicirea unei şcoli criminologice originale este însă nu numai un proces anevoios, ci şi îndelungat, condiţionat de mai mulţi factori şi, în primul rând, de o viziune clară asupra sarcinilor care stau în faţa ştiinţei criminologice autohtone.

Această comunicare nu are drept scop o trecere în revistă a realizărilor criminologiei autohtone şi nici nu pretinde a fi un program de dezvoltare al ştiinţei pentru viitor. Scopul nostru este mult mai modest şi anume: a scoate în evidenţă unele probleme de care se loveşte azi criminologia în Republica Moldova; a contura problematica de cercetare, precum şi unele măsuri care ar favoriza dezvoltarea acestei ştiinţe în republică.

Apariţia criminologiei ca ştiinţă, dezvoltarea ei este condiţionată de necesităţile sociale ce ţin de asigurarea teoretică a măsurilor de contracarare a criminalităţii. Într-adevăr, eficacitatea măsurilor de control asupra criminalităţii constă în rezolvarea justă a problemelor referitoare la cunoaşterea esenţei fenomenului crimă, de justa apreciere a stării şi tendinţelor criminalităţii în republică, de descoperirea cauzelor acestui fenomen, a factorilor şi împrejurărilor ce favorizează săvârşirea infracţiunilor, pronosticarea criminalităţii şi a altor devieri sociale, modelarea noii realităţi sociale visavis de procesele economice, culturale ce se derulează în republică. Dacă în Republica Moldova astăzi continuă practica luării deciziilor privind combaterea criminalităţii doar în baza bunului simţ, de către diletanţi, aceasta nu este vina criminologiei. Elaborând şi realizând programe de dezvoltare social-economică, politicienii, iau în consideraţie opiniile criminologilor cu întârziere, atunci, când efectele negative ale deciziilor adoptate nu mai pot fi controlate, de aceea devine indispensabilă asigurarea unor măsuri de combatere a criminalităţii, elaborând totodată o solidă bază teoretică. Credem că a venit şi timpul ca factorii de decizie să conştientizeze faptul că nu există o piedică mai mare în organizarea activităţii privind controlul asupra criminalităţii decât incompetenţa noastră. Diletantismul aici, ca şi în politică sau economie, are pentru societate consecinţe nefaste. Elaborarea măsurilor de prevenire şi de control ale fenomenelor negative necesită cunoştinţe speciale. Aşa cum nu pot fi ignorate legităţile în domeniul economiei, este inadmisibil a nu ţine cont de legităţile dezvoltării şi manifestării acesteia în combaterea criminalităţii.

O problemă pe care dorim să o abordăm este relaţia dintre criminologie şi politică. Într-adevăr, care este atitudinea statului faţă de ştiinţa în discuţie. Investigaţiile criminologice depind în mare măsură de interesele şi pasiunile cercetătorului, investigaţii determinate de necesităţile sociale. Fiind însă destinate practicii combaterii criminalităţii, problematica unor atare investigaţii ţine de comanda de stat.

În această ordine de idei, o deosebită importanţă o are poziţia civilă a criminologului, deoarece lui îi revine sarcina de a studia procesele şi aspectele negative din viaţa socială şi administrarea socială, de aceea, de multe ori, criminologul, care scoate în evidenţă deficienţele din activitatea guvernanţilor şi politicienilor, este tratat ca oponent politic.

Par a fi trecute în istorie timpurile când criminologia avea menirea să fundamenteze teoretic interesele puterii privind combaterea infracţionalismului, bazându-se pe nişte postulate pur ideologice. Savantul criminolog serveşte doar adevărul, iar criminologul meseriaş - puterea. Acesta ar fi încă un motiv pentru care structurile oficiale nu sunt interesate în dezvoltarea ştiinţei criminologice în ţară. Fără îndoială, criminologia nu poate fi doar oficială, este nevoie de a crea un sistem de instituţii, organizaţii, centre criminologice nu numai pe lângă structurile statale, ci şi în cadrul instituţiilor de învăţământ, de cercetări ştiinţifice şi pe lângă organizaţiile non guvernamentale.

În prezent criminalitatea, atât în Moldova, cât şi în alte ţări din spaţiul ex-sovietic, diferă nu numai cantitativ, ci şi calitativ de criminalitatea anilor 70-80. Anume atunci au fost elaborate şi aplicate majoritatea metodelor de cercetare criminologică. Noua situaţie criminogenă necesită noi metode de cercetare, o nouă mentalitate criminologică, iar prin urmare, – şi o nouă criminologie. Trecem printr-o perioadă în care vor fi supuse revizuirii chiar problemele conceptuale ale criminologiei, cum ar fi metodologia ştiinţei, locul şi rolul acesteia în sistemul ştiinţelor, obiectul şi scopul criminologiei. E bine, cel puţin, că nu mai e necesar a dovedi necesitatea existenţei ca ştiinţă a criminologiei, a suveranităţii şi identităţii ei ca ramură a ştiinţei.

Apariţia noilor idei în criminologie trebuie să se bazeze pe cunoaşterea perfectă a teoriilor criminologice contemporane, a istoriei criminologiei, pe o analiză şi o atitudine critică faţă de toate conceptele şi teoriile criminologice. Uneori, căutarea unor idei poate fi chiar absurdă şi poate depăşi limitele acceptate în prezent în criminologie. Asemenea idei şi concepte apar la intersecţia dintre diferite ştiinţe, care sunt departe de jurisprudenţă, de aceea considerăm că criminologii trebuie să insiste asupra unor studii interdisciplinare, în scopul cunoaşterii profunde a proceselor care au loc în societate şi care duc la transformări sociale, economice, politice, la schimbarea mentalităţii oamenilor etc. Aceasta este foarte important, deoarece nu de puţine ori reformele sunt iniţiate şi se derulează sub influenţa unui interes criminal.

Actualmente, în procesul de structurizare şi fondare a unei şcoli criminologice autohtone, au o importanţă majoră investigaţiile criminologice comparate. E necesar a studia criminalitatea din Republica Moldova în contextul tendinţelor mondiale şi regionale, deoarece, o dată cu trecerea de la un sistem social la altul, la economia de piaţă (în cele mai barbare şi denaturate forme de realizare), criminalitatea în ţara noastră capătă trăsături şi tendinţe identice cu cele ale criminalităţii din ţările înalt dezvoltate. Studiile comparate ar permite verificarea propriilor construcţii criminologice, orientându-ne spre aspectele pozitive şi ocolindu-le pe cele negative cu care au avut deja a face diferite ţări.

Statornicirea unei şcoli criminologice devine imposibilă fără elaborarea unui sistem eficient de instruire criminologică în ţară, care ar permite crearea unei culturi criminologice în societate, formarea unei mentalităţi criminologice, ridicarea culturii juridice a specialiştilor antrenaţi în combaterea acestui flagel.

Din aceste motive considerăm necesară predarea cursului de criminologie nu numai la facultăţile de drept, ci şi la cele de sociologie, de psihologie, de politologie, şi de pedagogie. Pentru instruirea criminologică se cere unificarea programelor de studii la disciplina Criminologie pentru toate instituţiile de învăţământ din republică, revizuindu-se concomitent şi conceptul de predare a criminologiei, care ar îmbina o pregătire teoretică fundamentală cu instruirea practică. Scopul nu trebuie să fie doar asimilarea cunoştinţelor generale despre criminalitate, care, fără îndoială, stau la baza formării culturii juridice generale şi favorizează gândirea juridică. Pentru formarea unei mentalităţi criminologice este indispensabil ca studentul să însuşească cunoştinţele criminologice ca instrument de influenţă asupra realităţii, adică să-şi formeze abilităţi şi deprinderi practice privind activitatea criminologică.

E necesar a trezi interesul pentru problemele criminologice, a demonstra valoarea şi importanţa practică a acestora, a stimula gândirea critică, pentru ca actualul student să poată rezolva de unul singur problemele ce vor apărea în viitoarea lui activitate practică. El trebuie să ştie să analizeze şi să generalizeze faptele, să elucideze tendinţele şi determinantele fenomenului studiat, să poată vedea esenţa lucrurilor în mulţimea de fapte şi particularităţi. Precum am menţionat deja, formarea cadrelor ştiinţifice este, de asemenea, o problemă importantă, în prezent lipsind un concept şi un sistem de pregătire a criminologilor, din cauza lipsei unei baze metodologice de cercetare. Am atestat acest lucru trecând în revistă studiile criminologice din ultimii ani.

Din cunoaşterea relaţiilor dintre criminalitate şi factori sociali, în baza datelor statistice din ultimii 25-30 de ani, se impune găsirea unei metode optime de cercetare criminologică a transformărilor structurale ale criminalităţii ca reacţie la realitatea socială, metodă ce ar putea fi aplicată ca model în viitoarele investigaţii criminologice.

Cu regret, nu există însă metode eficiente şi unanim acceptabile ce ar reflecta statistica infracţionalismului, iar metodele de cercetare ştiinţifică existente sunt ignorate de majoritatea criminologilor. Tezele de doctorat şi studiile criminologice din ultimii ani sunt lipsite de o analiză cantitativă a fenomenului infracţional investigat.

E nevoie a elabora, cel puţin în linii generale, un model criminologic unic privind conceptul criminalităţii şi determinarea acestuia din urmă, selectarea metodelor de cercetare a fenomenului crimă, a personalităţii infractorului, a eficienţei măsurilor de contracarare şi de combatere a criminalităţii.

În atenţia savanţilor şi practicienilor apar în prezent atât probleme referitoare la manifestări noi ale criminalităţii, care necesită o interpretare criminologică, cât şi cele cunoscute deja, însă care au luat alte contururi criminogene şi de aceea cer o intervenţie criminologică.

Spre exemplu, trebuie supusă unei noi analize legătura dintre criminalitatea de violenţă şi cea cupidantă, în special în domeniul economic. Actuală rămâne şi problema criminalităţii în rândurile minorilor şi tineretului, criminalitatea organizată, criminalitatea latentă, aspectul criminologic al aplicării diferitelor tipuri de pedepse.

Necesită o dezvoltare continuă şi teoriile criminologice speciale - victimologia, vailensologia, criminologia grupărilor criminale, criminopenologia, criminalitatea profesională şi recidivistă etc.

Una dintre direcţiile de investigaţii ar fi studierea factorilor ce influenţează eficacitatea normelor juridico-penale, funcţia lor preventivă prin stimularea comportamentului licit şi abţinerea de la săvârşirea de infracţiuni sub pericolul pedepsei.

Cu alte cuvinte, este vorba de aspectul criminologie al procesului legislativ de criminalizare şi decriminalizare.

Trebuie supuse cercetării şi mecanismele de interconexiune a proceselor ce se derulează în sfera economică, politică, a culturii, de drept şi a criminalităţii.

Paralel cu cunoaşterea determinantelor fundamentale, de esenţă, ale criminalităţii, se impune şi cunoaşterea influenţei nemijlocite a condiţiilor social-economice şi săvârşirea diferitelor tipuri de infracţiuni, adică e necesar a deplasa puţin accentul de pe investigaţiile ce ţin de determinantele criminalităţii ca fenomen social şi a cauzelor săvârşirii infracţiunilor pe factorii ce determină schimbările negative ale criminalităţii, în acest sens ar fi nevoie de realizarea unor investigaţii comparate, istorico-criminologice şi de o analiză amplă a situaţiei criminologice din lume.

În prezent, apar probleme referitoare la persoanele care nu lucrează şi nici nu învaţă, care consumă droguri, femei care se prostituează şi probleme privind migranţii. Importantă rămâne şi problema statutului social şi comportamental al infractorilor. Schimbările ce au loc în stratificarea socială impun criminologilor un studiu privind influenţa acestui proces asupra comportamentului infracţional al reprezentanţilor diferitelor categorii sociale.

Probleme ale criminologiei sunt şi cele aparţinând conştiinţei juridice, tolerării comportamentului infracţional, deprinderii şi admiterii modelului ilicit de realizare a intereselor şi necesităţilor, nihilismului şi cinismului juridic.

Devine actuală şi problema criminalităţii persoanelor juridice, problema asigurării securităţii criminologice în condiţiile „privatizării unor funcţii poliţieneşti”.

Ar fi binevenită antrenarea criminologilor în elaborarea cadrului juridic, ce ar corespunde realităţii criminogene şi ar anticipa procesele negative din republică, antrenare în fundamentarea ştiinţifică şi elaborarea unui sistem eficient de combatere a infracţionalismului, formularea strategiei şi politicii statale în vederea controlului asupra criminalităţii, elaborarea unui mecanism de securitate criminologică integrat în sistemul securităţii naţionale.

În scopul creării unui mecanism naţional de asigurare criminologică a proceselor economice, sociale, legislative, culturale ce se desfăşoară în societate şi a măsurilor de combatere şi prevenire a infracţionalităţii propunem:

1.  A adopta, la cel mai înalt nivel, o hotărâre referitoare la asigurarea ştiinţifică a măsurilor de control asupra criminalităţii şi dezvoltării ştiinţei criminologice în Republica Moldova. A prevedea în Programele de stat realizarea obligatorie a cercetărilor ştiinţifice referitoare la unele probleme fundamentale şi aplicative ce ţin de securitatea naţională în general şi de combaterea criminalităţii în particular.

2.  A fonda un sistem integral de asigurare ştiinţifică a combaterii criminalităţii cu utilizarea potenţialului investigativ-analitic şi informativ al ministerelor, departamentelor de stat, instituţiilor de învăţământ şi de cercetări ştiinţifice. Tot aici e necesar a prevedea instituirea unui Centru naţional de cercetări ştiinţifice în domeniul combaterii criminalităţii şi asigurării ordinii de drept (Centrul criminologic coordonator) – independent de influenţele departamentale şi interesele politice. A forma în cadrul Centrului criminologic o direcţie informativ-analitică cu un bloc republican unic de statistică şi informaţie în domeniul combaterii criminalităţii.

Centrul criminologic, afară de investigaţii criminologice, va elabora şi recomandări privind direcţiile prioritare de cercetare a problemelor combaterii criminalităţii, va coordona cercetările ştiinţifice în domeniul criminologiei, va aproba tematica tezelor de doctorat.

3.   A realiza măsuri îndreptate spre crearea unui sistem de pregătire şi reciclare a criminologilor, a se lua măsuri concrete, care ar stimula cercetările ştiinţifice ale criminalităţii şi ar prevedea dezvoltarea ştiinţei criminologice în republică.

4.   A fonda un serviciu criminologic şi a prezenta spre adoptare Legea cu privire la expertiza criminologică.

Insistăm asupra iniţierii unei expertize criminologice obligatorii a tuturor proiectelor de lege, prezentate spre adoptare, întrucât fiecare lege generează modificarea relaţiilor sociale şi deseori legile, decretele şi hotărârile adoptate produc un efect cu totul neaşteptat, în multe cazuri servind drept catalizator al diverselor încălcări şi al apariţiei unor noi tipuri de infracţiuni. Expertiza criminologică obligatorie a proiectelor de legi, a programelor economice, sociale ar permite evitarea sau, cel puţin, diminuarea consecinţelor negative, ar permite crearea unui cadru legislativ adecvat necesităţilor dezvoltării sociale.

 

 



* Din raportul prezentat de Valeriu Bujor,(Preşedinte Onorific al Asociaţiei Tinerilor Jurişti Cercetători, preşedinte al Asociaţiei Independente de Criminologie din Republica Moldova, rector al Universităţii de Criminologie), la conf. şt. 6 iulie 2002, Starea actuală şi perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova. Chişinău, 2002 (Tipografia firmei „Elena-V.I.”) . p.p. 9-10; p.p. 15-22.

События