Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Abordarea problemei criminalităţii gulerelor albe în diferite state. În: Probleme de drept în perioada de tranziţie, conf. şt., Chişinău, Univ. de Criminologie, 2002. (Tipogr. Orhei). – 272 p. (pp. 19-25)

Abordarea problemei criminalităţii gulerelor albe în diferite state

Valeriu Bujor, doctor în drept, conferenţiar universitar;

Sergiu Ilie, Republica Moldova

Conceptul de criminalitate a gulerelor albe a fost înaintat de criminologul american Edwin H. Sutherland în anul 1940, când a văzut lumina tiparului articolul acestuia White-Collar Criminality[1]. În viziunea lui, criminalitatea gulerelor albe este alcătuită din ansamblul de infracţiuni „comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul activităţii lor profesionale”.[2] La această categorie de infracţiuni E. H. Sutherland clasa încălcarea legislaţiei antimonopoliste, a legislaţiei cu privire la publicitate, a legislaţiei muncii, a legislaţiei vizând dreptul de autor, brevete şi embleme comerciale, diferite fraude financiare, economice, infracţiuni de corupţie, ecologice, escrocherii, sustrageri etc.[3]

De la bun început conceptul în cauză a stîrnit discuţii contradictorii, fiind însă în cele din urmă recunoscut de marea majoritate a savanţilor occidentali. Mai jos vom prezenta doar unele abordări ale problemei criminalităţii gulerelor albe de către criminologi din diferite ţări.

Astfel, Russ Long susţine că în prezent pot fi evidenţiate patru categorii de bază de infracţiuni: criminalitatea de violenţă, infracţiunile împotriva proprietăţii, infracţiunile fără victime şi criminalitatea gulerelor albe. În acest mod criminalitatea gulerelor albe este plasată printre tipurile principale de criminalitate. De menţionat că în lucrarea sa Criminalitatea şi contracararea Russ Long a rezervat spaţiu pentru acest tip de criminalitate mai mult decât pentru toate celelalte împreună luate.[4]

Russ Long pledează pentru abordarea problemei în varianta propusă de E. Sutherland. Totodată, sunt prezentate şi viziunile lui Richard Appelbaum şi William Chambliss care divizează criminalitatea gulerelor albe în două tipuri:

1. Criminalitatea profesională (occupational crime) care include infracţiunile comise pentru promovarea propriilor interese (de exemplu, falsul în documentaţie, umflarea preţurilor, înşelarea clienţilor).

2. Criminalitatea corporaţiilor sau organizaţiilor (organizational, corporate crime) care constă din infracţiunile săvârşite în interesul propriei companii (confecţionarea produselor de o calitate joasă, poluarea mediului, fixarea preţurilor etc.)[5].

Un alt criminolog, Goode, susţine teza conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă infracţiunile comise de persoanele influente, în cursul activităţii legate de antreprenoriat, în mod corporativ prin utilizarea poziţiei lor în scopuri de profit. Uneori termenul de criminalitate a gulerelor albe este extins pentru a include, de asemenea, criminalitatea păturii medii (“middle-class” criminality) şi criminalitatea de tehnologii înalte (“high-tech” crime). Se menţionează că criminalitatea gulerelor albe nu trebuie confundată cu crima organizată.

După cum indică Goode, criminalităţii gulerelor albe îi sunt proprii următoarele însuşiri:

-        fapte comise conştient în scop de profit şi legate de cultura corporativă criminogenă şi asociaţiile diferenţiale;

-        posedă elemente de învăţare, e susţinută de semeni (cei din apropiere);

-        victimizare difuză şi informaţie insuficientă;

-        sancţionarea prin amenzi mici şi cercetarea cazurilor legate de resurse limitate şi insuficienţe metodologice.

Conform viziunilor aceluiaşi savant, criminalitatea gulerelor albe include:

1) infracţiunile individuale comise împotriva corporaţiei;

2) sustragerea resurselor;

3) infracţiunile comise în numele corporaţiei;

4) profitarea ilicită cu încălcarea responsabilităţii etice, publice şi (sau) prin metode criminale (fixarea preţurilor, înţelegerile ilicite, publicitate falsă);

5) producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru viaţă şi sănătate;

6) excrocherii;

7) criminalitatea profesională (legată de profesie);

8) infracţiunile politice şi guvernamentale;

9) corupţia (inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere, dirijarea abuzivă a fondurilor publice);

10) abuzul de putere;

11) luarea de mită;

12) violenţa funcţionarilor publici (din poliţie, armată)[6].

Infracţiunile gulerelor albe în viziunea criminologului american E. M. Schur sunt infracţiuni profesionale săvârşite de persoane care ocupă o poziţie social-economică înaltă.[7] Ca sinonim al acesteia el operează şi cu termenul criminalitatea respectabilă. La această categorie Schur atribuie astfel de fapte cum sunt infracţiunile legate de activitatea de antreprenoriat: fixarea ilegală a preţurilor, publicitatea falsă, încălcarea prevederilor legii lui Scherman împotriva trusturilor, a legii cu privire la controlul asupra confecţionării şi comercializării produselor alimentare şi medicamentelor, a legii cu privire la raporturile în industrie şi soluţionarea litigiilor de muncă, evaziunea fiscală, care sunt numite de E. Schur escrocherie neprofesională (în sensul că este comisă de cetăţeni respectabili care nu fac parte din lumea criminală obişnuită). În opinia lui, criminalitatea gulerelor albe cuprinde, totodată, şi delapidări comise prin diferite metode – sustrageri directe, falsificarea actelor. O categorie aparte, în viziunea lui Schur, o alcătuiesc furturile din magazine şi falsificarea bonurilor, care sunt infracţiuni săvîrşite de amatori[8].

Încă un criminolog american, şi anume Veron Fox, alăturându-se definiţiei propuse de E. Sutherland, susţine că în societateaamericană există câteva feluri de criminalitate care poate fi clasificată în felul următor:

1. criminalitatea obişnuită sau de stradă;

2. criminalitatea organizată;

3. criminalitatea gulerelor albe;

4. criminalitatea profesională;

5. criminalitatea politică”.[9]

Celebrul criminolog german Gunter Kaiser consideră că criminalitatea gulerelor albe este alcătuită din infracţiunile comise de reprezentanţii păturilor social-economice înalte.[10]

Deşi la categoria infracţiunilor gulerelor albe trebuie atribuite şi infracţiunile săvârşite de funcţionarii publici şi funcţionari, totuşi, în primul rând, după părerea lui, această criminalitate se manifestă prin infracţiuni economice, iar ultimele, la rândul lor, pot fi divizate în patru grupe principale:

1. Înţelegerile despre neadmiterea concurenţei, încălcarea legislaţiei cu privire la concurenţă şi preţuri, inclusiv cămătărie; încălcarea drepturilor de autor şi dreptului asupra mărcii comerciale; escrocheriile legate de fondarea firmelor de construcţie, delictele săvârşite de companii, abuzul de încredere şi falimentul fals.

2. Evaziunea fiscală; infracţiunile economice; obţinerea creditelor pe cale ilegală şi mituirea.

3. Încălcarea legislaţiei cu privire la ocrotirea tineretului, a muncii, precum şi privitor la asigurarea socială; încălcarea legislaţiei cu privire la folosirea şi ocrotirea mediului; falsificarea produselor alimentare şi a mărfurilor industriale.

4. Escrocheriile legate de vânzarea mărfii (utilajelor, maşinilor de dactilografiat şi cusut…) cu condiţia asigurării cu lucru la domiciliu; procurarea ilicită a casei particulare sau a vilei”.[11]

Prezintă interes opinia lui Tarstagane conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă conduita antisocială cu scop de îmbogăţire, practicată de persoane cu o poziţie socială de prestigiu, în limitele profesiei lor, în aşa mod încât ele, în pofida premisei de conduită legală a tuturor celorlalţi, ei singuri abuzează de încrederea socială de care se bucură grupul lor[12].

Profesorul german Hans Joachim Schneider, la rîndul său susţine că “criminalitatea gulerelor albe rezidă în criminalitatea de serviciu şi criminalitatea corporativă[13], iar Daniel Glaser apreciază infracţiunile gulerelor albe drept o formă de “jaf”.[14]

La fel şi James Coleman şi Donald Cressey divizează infracţiunile gulerelor albe în două categorii principale:

1. Infracţiuni comise în numele unei corporaţii.

2. Infracţiuni comise împotriva unei corporaţii.[15]

Şirul de definiţii şi de exemplele de clasificări ale conceptului de criminalitate a gulerelor albe poate fi continuat. Însă important este că problema criminalităţii gulerelor albe, pusă tranşant de E. Sutherland mai mult de şaizeci de ani în urmă, rămâne a fi şi până în prezent un obiect de cercetări profunde în ţările dezvoltate. Deşi există diferite opinii, savanţii nu pun la îndoială faptul existenţei acestui fenomen social negativ.

Spre regret, în Republica Moldova până în prezent problema criminalităţii gulerelor albe rămâne a fi nestudiată. Nu există nici un studiu, articol sau teză în acest domeniu, lipsesc chiar aspectele istorice sau comparative. Există totuşi unele lucrări în care sunt abordate anumite manifestări ale criminalităţii gulerelor albe, cum ar fi corupţia sau infracţiunile economice.

În România, problema criminalităţii gulerelor albe a fost abordată în mai multe manuale şi studii, dar mai mult sub aspectul istoric sau comparativ.[16] De asemenea, prezintă interes studiile problemei corupţiei discutate de criminologii români.

Nici în ţările CSI conceptul criminalităţii gulerelor albe nu a fost cercetat, deşi există totuşi unele articole şi referiri la aceastăproblemă în manuale şi dicţionare.[17] Este necesar a menţiona că diferite manifestări ale criminalităţii gulerelor albe în URSS şi apoi în Rusia au fost cercetate destul de profund şi în acest domeniu au fost elaborate zeci de lucrări.

Astfel, devine evidentă oportunitatea şi importanţa atât ştiinţifică cît şi practică a unui studiu vizând problema criminalităţii gulerelor albe în Republica Moldova.

 



[1]White-Collar Criminality // Gilbert Geis, Robert F. Meier (Hrsg): White-Collar Crime, New-York-London, 1977, pag. 38-49.

[2]Sutherland Edwin H., Gressey Ronald R., Criminology, 9th ed., Philadelphia, 1974, pag. 40.

[3]Ibidem, pag. 41-45.

[4]Vezi Russ Long, Crime and Detenrence, http:/www.delmar.edu/sorsci/rlong/intro/crime.htm, January 3, 2000.

[5]Appelbaum R.P., Chambliss W.J., Sociology: A Brief Introduction, New-York: Longman, 1997, Citat după Russ Long, pag. 5.

[6]Idem pag. 7-9.

[7] E. M. Schur, Наше преступное общество. Moscova, 1974, pag. 63.

[8]E. M. Schur, op.cit., pag. 219-245.

[9]Фокс В., Введение в криминологию, Moscova, 1985, pag. 26.

[10]Кайзер Г., Криминология. Введение в основы, Moscova, 1979, pag. 286.

[11]Ibidem, pag. 293-294.

[12]Citat după G. Kaiser, pag. 292.

[13]Шнайдер Г. И., Криминология, Moscova, 1994, pag. 49-45.

[14]Glaser D., Crime în our Changing Society, New-York, 1978, citat după Rădulescu S., Banciu D., Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, 1996, pag. 206.

[15]Coleman J.W., Cressey D.K., Social problems, (seconded), New-York, 1990, pag. 218-219. Citat după Rădulescu S. şi Banciu D., op.cit., pag. 206-209.

[16]Vezi Rădulescu S.M., Banciu D., Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, 1996, pag. 205-214; Pitulescu I., Al treilea război mondial: crima organizată, Bucureşti, 1996, pag. 302-324; Oancea I., Probleme de criminologie, Bucureşti, 1998, pag. 158-159; Amza T., Criminologie, Bucureşti, 1998, pag. 327-337 etc.

[17]Vezi Никифоров А.С., Беловоротничковая преступность в США// Современная государство и право, 1979, nr. 3, pag..118-124; Российская криминологическая энциклопедия, Moscova, 2000, pag. 71-72; Криминология (под ред. Эминова Б. Е.), Moscova, 1997, pag. 49-50; Криминология (под ред. Долговой А. Л.), Moscova, 1997, pag. 482-483 etc. 

События