Necesitatea desfăşurării conferinţei era dictată de criminalizarea intensivă a societăţii noastre în întregime, de tendinţele de politizare a criminalităţii şi de criminalizare a politicii, de faptul că se cer măsuri urgente şi concrete în formarea strategiei şi politicii statale în vederea controlului asupra criminalităţii organizate şi economiei tenebroase, elaborarea unui mecanism antimafiotic şi anticorupţional, elaborarea şi aplicarea unor metode şi mijloace speciale, adecvate pericolului criminalităţii organizate etc.

Multe gânduri, idei apar analizând procesele reale ce se desfăşoară în ţară, discutând cu savanţi şi practicieni (inclusiv ascultând şi pe cei ce au luat cuvântul de la această tribună).

E clar că e imposibil în timpul rezervat să mă refer la tot ansamblul de probleme ce ţin de esenţa, geneza, manifestările criminalităţii organizate, de lupta cu acest fenomen, de aceea mă voi opri doar la unele momente.

În primul rând vreau să-mi exprim părerea pe marginea tezei ce ţine de constatarea îmbunătăţirii stării criminogene în Republica Moldova. Ca criminolog eu nu împărtăşesc acel optimism legat de constatarea tendinţelor pozitive în indicii criminalităţii, mai ales pe fundalul permanentelor reorganizări, restructurări şi optimizări ale organelor de drept, neîncrederii colaboratorilor în ziua de mâine, nivelului înalt de fluctuaţie a cadrelor, asigurării tehnico-materiale insuficientă a poliţiei, necesităţii de a căuta surse de a supravieţui în afara sistemului dat.

Vă întreb şi mă întreb: faptul că într-adevăr atestăm tendinţe de descreştere a activităţii criminale a populaţiei, e un plus ori un minus, face să ne bucurăm sau invers, să ne îngrijorăm? Pe mine personal constatarea anunţată mă pune pe gânduri şi iată de ce.

Oare sistemul nostru social a devenit mai echitabil, sau poate s-a stopat creşterea şomajului şi declinul economic? Constatăm că nu!

Invers, ritmul descreşterii nivelului de producţie astăzi e cel mai mare în CSI (constituind 11 procente în 1998).

E clar că pe fundalul păstrării factorilor criminogeni şi chiar al intensificării lor, adică al păstrării determinantelor fenomenului dat, obiectiv, o scădere a nivelului criminalităţii nu poate fi! Dacă... este un dacă! Descreşterea poate fi dacă, nu dă Doamne, nivelul narcomaniei şi alcoolizării naţiunii a atins acea limită critică în care factorul distructiv activ (criminalitatea) se canalizează în alte forme ale deviaţiilor sociale, manifestându-se prin creşterea nivelului sinuciderilor, prostituţiei, narcomaniei şi alcoolismului. Şi aici nu se ştie ce este mai acceptabil dintre două rele: să fim o naţiune sănătoasă fiziologic, dar agresivă, sau o naţiune cu caracteristici patologice de degradare fizică, morală şi intelectuală. Cu regret, o aşa tendinţă are loc, Moldova fiind printre primele ţări din Europa după nivelul de consum al alcoolului. Astăzi la noi în republică se formează intens o piaţă de consumatori de droguri (veniturile de la realizarea drogurilor în RM constituie circa 250 mil. $). Iar noi ne bucurăm că criminalitatea descreşte!

Încă un factor ce ar fi dus la scăderea numărului crimelor înregistrate este că cetăţenii apelează tot mai rar la ajutorul organelor de drept (şi al altor organe de stat) pentru a-şi apăra interesele. Şi motivul aici nu constă numaidecât în faptul că victimele se tem sau că oamenii noştri s-au deprins să fie furaţi, violaţi, jefuiţi. Pericolul constă, în primul rând, în înstrăinarea şi îndepărtarea organelor de stat de cetăţenii săi, de cei pe care aceste organe trebuie să-i slujească.

În al doilea rând, s-a conturat un sistem alternativ celui de stat ce ţine de asigurarea securităţii şi apărarea intereselor cetăţenilor. Am în vedere aşa-numita justiţie subterană. E obiectiv faptul că dacă există necesitatea socială în echitate, securitate, justiţie, şi dacă ea nu este realizată de stat, atunci această nişă va fi ocupată de alte structuri. Iată de ce populaţia pătimită apelează la autorităţile criminale pentru a le se asigura protecţia, a neutraliza debitorii, sau invers, creditorii. Iată de ce tot mai des se apelează şi la arbitrajul criminal. Bineînţeles, realizarea justiţiei subterane aduce lumii criminale venituri enorme.

Continuând gândul, mă întreb: va fi oare cândva ordine în ţara noastră?

Şi ştiţi, rămân ferm convins că perioada anarhiei, pseudodemocraţiei şi a samavolniciei se termină! Ordine va fi: ori bazată pe rânduirile criminale, ori pe legea ce va asigura echitabil interesele tuturor păturilor sociale.

Aşadar, avem două posibilităţii, două şanse: de a trăi într-un stat democratic sau într-un stat cleptocratic în frunte cu Naşul. Care sunt probabilităţile că Naşul (Крестныйотец) va veni la putere?

Dacă în 1992 aceste şanse eu le apreciam cu 40 la sută, în 1996 cu 60 la sută, atunci astăzi dau 80 la sută.

Noi, cu regret, pierzând orientările dezvoltării sociale, lipsiţi de o idee naţională, ne-am trezit cu un capitalism specific. Acest capitalism moldovenesc, ediţia sfârşitul secolului XX, are la bază trei componente:

-     criminalitatea organizată;

-     economia tenebroasă;

-     corupţia.

Anume ele influenţează toate procesele din viaţa noastră. Şi iată de ce.

Doar prin intermediul demnitarilor corupţi astăzi se adoptă (ori se resping) hotărâri ce convin lumii criminale. Corupţia a afectat toate verigile puterii de stat şi cred că Moldova n-a rămas cu mult în urma Rusiei care ocupă locul al patrulea dintre cele mai corupte ţări din lame după Columbia, Nigeria, Bolivia.

Însă astăzi se constată o nouă tendinţă.

Asigurarea securităţii, eschivarea de la răspunderea juridică, adoptarea hotărârilor necesare prin intermediul funcţionarilor corupţi nu mai este o dominantă. De ce? Din două considerente: în primul rând, astfel de servicii au devenit prea costisitoare (până la 40 la sută din „venituri”), în al doilea rând, şi astăzi – principalul – criminalitatea organizată, singură fără intermediari corupţi, ţine să realizeze puterea politică. Şi de ce nu? Enormele sume de bani sunt influenţate atât de economia tenebroasă, cât şi de spălarea lor pe cale legală. Doar capitalurile enorme, permanent alimentate din sursele economiei tenebroase cer a fi asigurate, înlăturând eventualul pericol din orişice parte. Cum? Creând acel sistem de relaţii în societate, acel mecanism care ar asigura interesele deţinătorilor de bogăţii, cu alte cuvinte spălând nu numai banii, ci şi numele, criminalii de ieri devin oameni de afaceri cu influenţă puternică în sfera economică şi socială. În acelaşi timp ei extind în mediul social sistemul de valori criminale.

Dominând economic, e absolut obiectivă tendinţa de a domina şi politic controlând puterea în stat. Ei, ca şi oricare din noi, vor să doarmă liniştit, să nu depindă de organele puterii de stat. Într-adevăr, cine ştie cum se va comporta mâine noul guvern, ori parlamentul, ori preşedintele? Dar dacă ei se vor purta neadecvat (din punct de vedere al liderilor lumii interlope) şi manifestând voinţă politică anunţă război criminalităţii organizate, corupţiei, economiei tenebroase?

De aceea, criminalitatea organizată face tot posibilul de a exclude acest pericol influenţând şi înaintând oamenii săi în structurile statale, organizaţiile obşteşti, partide politice şi sindicate.

Cineva poate că nu e de acord, însă, mă scuzaţi, golurile din activitatea puterii şi justiţiei trebuie cu ceva umplute, ocupate. Şi nu dă Doamne, dar ne putem trezi într-o zi cu capitala în Cricova. Iată, criminalitatea organizată ocupă această nişă.

Un alt aspect: e ştiut că cine domină economic în societate acela domină şi politic. Reiese că coraportul dintre ponderea economiei legale (în lansarea globală a mărfurilor şi serviciilor) şi celei tenebre ne demonstrează clar cine e stăpânul real în ţară.

În ţările Comunităţii Europene ponderea economiei tenebre nu depăşeşte 16 la sută din produsul intern brut. Vom considera că acestea sunt limitele acceptabile pentru un stat, dar economia tenebroasă a existat şi va exista în orişice societate, întrebarea care se pune este: oare în ce proporţii? în Rusia economia tenebroasă constituie 40 la sută, în Ucraina 50 la sută, iar în Republica Moldova – nu mai puţin de 60 la sută.

Oameni buni! Oare faptul că doar 15-20 la sută din veniturile populaţiei le constituie salariile, nu ne spune că statului îi rămâne un câmp tot mai restrâns de control? Care sînt cauzele, cred că despre aceasta se va vorbi, eu însă vreau să întreb: al cui reprezentant se cere astăzi în fruntea Guvernului?

Abătându-mă poate puţin de la temă, aş spune câteva cuvinte despre politica cadrelor în structurile oficiale şi neoficiale (criminale).

Corespunderea funcţiilor criminale posturilor în grupările mafiotice este una din condiţiile de bază ce stau la supravieţuirea acestor grupuri. Apariţia în fruntea grupărilor criminale a persoanelor întâmplătoare este exclusă (protecţionismul lipseşte). În fruntea structurilor mafiotice vin întotdeauna personalităţi energice, cu orientări la luptă fără compromis cu tot ceea ce prezintă pericol. Distrugerea (învingerea) grupării în fruntea căreia se află acest lider este şi moartea lui. Şi invers, lichidarea liderului criminal duce la dezorganizarea întregii comunităţi criminale.

Dezvoltarea principiilor criminale şi comunităţii criminale, iată izvorul puterii lumii criminale, în general, a grupelor criminale şi a fiecărui membru în parte.

Mecanismul evoluţiei serviciilor de stat este altul. Aici supravieţuieşte nu cel mai devotat sistemului şi care duce o luptă fără compromis cu criminalitatea, ci cel care se eschivează de la ea, cel conformist, cel ce merge la compromis şi nu prea alege mijloace pentru a avansa.

Limitele acestei comunicări nu-mi permit să-mi expun părerea şi pe marginea altor probleme ce ţin de genericul conferinţei, dar în încheiere vreau să manifest optimism şi să afirm că chiar cel mai bolnav organism poate găsi puteri de a învinge boala.

Cred că şi în cazul dat societatea noastră are şanse de a-şi lua revanşa în lupta cu criminalitatea organizată, înjunghiind-o şi aducând-o la limitele ce nu ar pune în pericol existenţa societăţii.

În primul rând, se cere doar ca nu numai savanţii şi lucrătorii practici să înţeleagă pericolul crimei organizate, economiei tenebroase, corupţiei; se cere ca acest lucru să-l conştientizeze întreaga societate, precum şi necesitatea unei lupte fără compromisuri cu acest flagel social.

În al doilea rând, se cere fermitate şi voinţă politică de la factorii de decizie ai ţării care trebuie să devină forţă motrice a războiului cu criminalitatea organizată. Atunci vom avea izbândă.

 



* Din raportul prezentat de Valeriu Bujor, (consultant ştiinţific principal al Centrului de cercetări ştiinţifice la Academia de Poliţie Ştefan cel Mare, Preşedinte al Asociaţiei Independente de Criminologie din Republica Moldova, doctor în drept, conferenţiar universitar), la Conferinţa ştiinţifico-practică republicană Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova, (26 februarie 1999), Editura ARC, Chişinău, 1999, p.p. 30-34.

События