Parcursul profesional

  

   

Activitatea lui Valeriu Bujor s-a desfăşurat, în principal, pe făgaşul didactic şi ştiinţific, deşi a cunoscut şi o experienţă practică utilă. Atît în domeniul ştiinţific, cît şi în cel didactic a desfăşurat şi o activitate de management.

  

1978-1979

Este miliţian în Batalionul operativ de patrulă şi santinelă din Chişinău. Îl are ca comandant pe Ştefan Vârlan, pe care îl apreciază drept profesionist şi om cu suflet mare. El a fost acela care a insistat să-şi continue, cât mai curând, studiile la una dintre instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne. Alegerea a căzut asupra Şcolii Superioare de Anchetă Penală din Volgograd, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din sistemul de interne al U.R.S.S.

 

1979-1983

Îşi face studiile la Şcoala Superioară de Anchetă Penală din Volgograd. Aici se formează ca specialist în domeniul poliţienesc şi juridic. În memorie rămîne adînc întipărită perioada anului I de studii, care s-a consumat în principal în cadrul pregătirii pentru asigurarea ordinii şi securităţii la Jocurile Olimpice din vara lui 1980 de la Moscova şi activitatea educativă cu minorii delincvenţi care se aflau la evidenţă în organele de drept. În baza Şcolii Superioare de Anchetă Penală din Volgograd este formată o unitate, a cărei responsabilitate extraordinară va consta în escorta sportivilor şi delegaţiilor oficiale. Din acest motiv procesul de studii este redus la minim, în schimb pregătirea specială este realizată la nivelul trupelor antitero. Cursanţii sunt trecuţi la regim de cazarmă, şi sunt supuşi unui antrenament intens: curse zilnice de 6-10 km, exerciţii de tragere în orice condiţii, antrenamente de luptă corp la corp efectuate după un program special, studiu intens a două limbi străine, precum şi pregătire psihologică pentru activităţi în condiţii extreme. După cum avea să remarce însuşi Valeriu Bujor: „instruirea şi experienţa primită în acea perioadă m-a servit şi m-a ajutat în multe situaţii dificile”. Pentru merite în serviciul de escortă, pe parcursul Jocurilor Olimpice, a fost distins cu premiu bănesc şi menţiune a ministrului afacerilor interne al U.R.S.S. În perioada de studii, cursantul Valeriu Bujor este apreciat cu insigna „Miliţian eminent”.

 

1983-1988

Activează în cadrul Şcolii Superioare de Anchetă Penală din Volgograd. Deţine următoarele funcţii:

  • şef al Cabinetului metodic al Catedrei de criminalistică,

  • locţiitor al secretarului Comitetului comsomolist pentru lucrul cu studenţii străini al Ş.S.A.P.,

  • secretarului Comitetului comsomolist al Ş.S.A.P.,

  • lector cumulard la Catedra Criminologie şi profilaxie a infracţiunilor (în paralel cu activitatea din comsomol),

  • lector titular la Catedra Criminologie şi profilaxie a infracţiunilor.

În calitate de locţiitor al secretarului comitetului comsomolist pentru lucrul cu studenţii străini (din 1984), patronează activitatea a circa 900 de studenţi din ţările  lagărului socialist şi cele în curs de dezvoltare (Africa, Asia şi America Latină), avînd drept sarcină educaţia internaţionalistă. Activitatea cu studenţii din alte ţări şi duhul democratic ce persista în organizaţiile comsomoliste primare îl face să pună la îndoială multe lucruri ce ţineau de sistemul socialist, care trebuia să fie perfecţionat, în viziunea criminologului în formare, şi eliberat de conducătorii care şi-au pierdut simţul realităţii. Colonelul Gorbuza a fost cel care, după ce îl ascultă cu atenţie, îl roagă, ca pe un fiu, să nu-şi exprime în public gândurile ce îl frământă, măcar câţiva ani, în aşteptarea unor schimbări în societate. Într-adevăr, între timp încep a pleca din viaţă secretarii generali ai P.C.U.S.: Leonid Brejnev, Cernenco şi Andropov. Venirea fiecăruia din ei era aşteptată cu speranţa într-o schimbare socială majoră, dar... sistemul rămânea acelaşi. Prestaţia lui Andropov pare promiţătoare, el însă, bolnav deja, nu reuşeşte să realizeze nimic. Tînărul Bujor acceptă (1985) funcţia de secretar al organizaţiei comsomoliste din Ş.S.A.P., fiind ferm convins că ea îi va permite să influenţeze considerabil procesele din oraş şi din regiune, precum şi să schimbe starea de lucruri din interiorul şcolii. Întitulează programul de activitate în calitate de secretar: О перестройке деятельности комсомольской организации ВСШ МВД СССР (Despre restructurarea activităţii organizaţiei comsomoliste a Ş.S.A.P. a M.A.I. al U.R.S.S.), evenimentul se consuma pînă la lansarea ideii de perestroika de către Gorbacev. Părăseşte această funcţie în septembrie 1987, după ce intră, ghidat fiind de aspiraţii reformiste, în conflict iremediabil cu Partcomul şi Politotdelul instituţiei, structuri conduse de comunişti conservatori. Salvându-l de răzbunarea acestora, comandantul Ş.S.A.P., generalul Anatol Gavrilov, îl numeşte, fără consenţământul acestora, lector la Catedra Criminologie şi profilaxie a infracţiunilor, spunându-i că este totul ce îi stă în puteri să facă pentru el. În acelaşi an generalul a fost el însuşi destituit din funcţie, Valeriu Bujor se afla însă deja la adăpost de pericolul iminent.

 

1988-1991

Este aspirant la specialitatea criminologie în cadrul Academiei Ministerului Afacerilor Interne al U.R.S.S. Probele de concurs la doctorat (adiunctura) au fost extrem de exigente, desfăşurîndu-se pe durata a 30 de zile. În final, au fost înmatriculaţi, în acel an, la specializarea – criminologie, 12 persoane din Rusia, Ucraina, republice baltice şi cele asiatice. În 1991 îşi încheie studiile de doctorat, obţinînd diploma de cercetător ştiinţific cu specializare în criminologie. Teza de doctorat o va susţine mai tîrziu, mai exact în 1992, după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a sistemului comunist.

 

1986-1991

Participă activ în lucrările Biroului criminologic coordonator al U.R.S.S., condus de criminologul Azalia Dolgova. În octombrie 1991 în baza acestuia este fondată Asociaţia de criminologie a U.R.S.S., al cărui membru devine.

 

1991-1999

Începe activitatea la Academia Naţională de Poliţe „Ştefan cel Mare”, recent constituită în tînărul stat independent – Republica Moldova. Exercită funcţiile de:

  • lector, catedra Drept penal şi criminologie (1991-1993);

  • lector superior, Catedra Drept penal şi criminologie (martie 1993 - octombrie1994) şi secretar al Consiliului didactico-ştiinţific al Academiei Naţionale de Poliţie (1993-1994);

  • şef al Serviciului cercetări ştiinţifice, redactare şi editare (1994-1995); conferenţiar universitar;

  • şef al Centrului de cercetări ştiinţifice (1995-1997) şi conferenţiar universitar la catedra Drept penal şi criminologie;

  • prorector pentru ştiinţă şi integrare interuniversitară şi, concomitent, şef al Centrului de cercetări ştiinţifice (1997-1999), prin cumul intern - conferenţiar universitar la catedra Drept penal şi criminologie.

  • colaborator ştiinţific principal al Centrului de Cercetări ştiinţifice (1999).

Intră în colectivul academiei la 1 octombrie 1991, un colectiv ce se afla abia în curs de formare şi în care va rămîne până în octombrie 1999. Iniţial cerinţele faţă de titularii funcţiilor prevăzute la catedre erau foarte înalte. De exemplu, Valeriu Bujor a exercitat funcţia de lector, prima treaptă în ierarhia universitară (funcţia de lector-asistent nu exista) chiar şi după susţinerea tezei de doctorat, timp de încă un an de zile. Va fi o perioadă dificilă, dar „interesantă”, după aprecierea criminologului, căci „totul ce se făcea se făcea ca prima oară, cu greşeli, eşecuri şi pierderi, dar a fost o experienţă extraordinară, care mi-a servit din plin mai târziu”. În calitate de secretar al Consiliului didactico-ştiinţific al Academiei Naţionale de Poliţie (1993-1994) depune eforturi pentru impulsionarea activităţii ştiinţifice în cadrul instituţiei, pînă atunci, practic, inexistentă, avînd, în acest sens, şi  posibilitatea de influenţă colectivă. Se concediază de la Academia de Poliţie la 19 septembrie 1999, în momentul în care îşi dă seama că potenţialul lui de cercetător şi organizator nu poate fi valorificat în sistemul organelor afacerilor interne. 

 

1995

Din acest an şi pînă în prezent Valeriu Bujor este preşedinte al Asociaţiei Independente de Criminologie din Republica Moldova. Sub conducerea preşedintelui Bujor, această primă organizaţie criminologică va constitui iniţiatorul diverselor iniţiative criminologice şi reuniuni ştiinţifice, la a căror realizare va participa, precum şi fondatorul primelor instituţii cu caracter criminologic: Colegiul de Criminologie (1995) şi Universitatea de Criminologie (1998). Exercită pînă în 1998, în calitate de activitate obştească, atribuţiile de director al Colegiului de Criminologie. Colegiul instruia jurişti cu o aprofundă pregătire criminologică. De asemenea, absolvenţilor li se înmâna certificatul de specialist în serviciul nestatal de securitate, pază şi detectivi. În cadrul colegiului erau desfăşurate cursuri de bodygarzi şi serviciul de pază. 

 

1996

În acest an activează în calitate de expert pentru problemele controlului asupra criminalităţii al Consiliului Europei, reprezentînd Republica Moldova.

 

1997

În acest an este ales în calitate de preşedinte onorific al Asociaţiei Tinerilor Jurişti Cercetători, fiind autorul creării acesteia şi participant la viaţa şi activitatea ei. Ulterior această organizaţie obştească se reorganizează, devenind Alianţa pentru Promovarea Dreptului.

 

1999-2000, 2001-2004

Îşi desfăşoară activitatea de bază la Universitatea de Criminologie din Moldova, execitînd funcţiile de:

  • rector şi

  • şef al Catedrei Criminologie şi drept penal (cumul intern).

Pentru a facilita accesul populaţiei rurale la învăţămînt, creează reprezentanţe de învăţământ liceal şi superior de scurtă durată în şase localităţi: Bălţi, Căuşeni, Comrat, Edineţ, Ungheni şi Soroca. Datorită managementul excelent obţine prezenţa la studii a 3719 de tineri şi tinere, inclusiv: învăţământ universitar – 2322 studenţi, superior de scurtă durată (colegiu) – 582, învăţământ liceal – 815. Pînă la distrugerea instituţiei (2003), au absolvit: Liceul Teoretic de Drept al Universităţii de Criminologie din mun. Chişinău – 346 elevi; Colegiul Universităţii de Criminologie din mun. Chişinău – 448 studenţi; Departamentul Drept al Universităţii de Criminologie (specializare în drept penal) – 315 studenţi; reprezentanţele universităţii: 194 – la colegiul şi 130 la liceul. Înscrie la masterat 30 de ascultători. În total au absolvit diferite trepte de instruire în cadrul Universităţii de Criminologie 1463 persoane. Cooptează 43 de specialişti cu o vechime de peste 20 de ani de activitate în organele de drept, în total instituţia avea 352 de angajaţi. O atenţie deosebită acordă bibliotecii, care adună fonduri impresionant, mai exact peste 24 de mii de exemplare de carte. Fidel orientărilor scientiste, acordă o atenţie deosebită activităţii de elaborare a materialelor didactice şi de cercetare ştiinţifică. În acest scop, este creat un centru editorial şi sunt alocate fonduri pentru publicarea materialelor didactice. Astfel, în perioada 1998–2003, angajaţii Universităţii de Criminologie publică circa 290 de titluri, dintre care 47 lucrări metodice, 199 articole ştiinţifice, 41 manuale şi monografii, cu un volum total de 670 coli de autor. Totodată, sunt organizate 14 conferinţe: la nivel de catedre, universitare şi internaţionale, în care se discută probleme stringente ce ţin de prevenirea şi contracararea criminalităţii[1]. Creează Centrul de cercetări ştiinţifice, iar apoi, în baza acestuia, Departamentul Ştiinţă, în cadrul căruia funcţionează Laboratorul de criminologie şi politică penală. Sub cupola acestei instituţii educă o nouă generaţie de criminologi, organizează o intensă activitate de cercetare ştiinţifică, inclusiv criminologică, şi de elaborarea a materialelor didactice pe care le editează pe contul instituţiei, desfăşoară reuniuni criminologice, precum şi susţine, în primii ani, editarea Revistei de criminologie, drept penal şi criminalistică. Tot în cadrul acestei instituţii va demara, în premieră naţională, o serie de cursuri de criminologie.

 

2001

Activează la Institutul de Filozofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Secţia Stat şi drept, în calitate de:

  • colaborator ştiinţific coordonator,

  • secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat.

 

2003

Din acest an, este redactor-coordonator al Revistei naţionale de criminologie, drept penal şi criminalistică. 

 

2004

După distrugerea Universităţii de Criminologie se angajează ca profesor universitar interimar la catedra Drept Public a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, unde activează pînă în prezent.

 

2004

Din acest an şi pînă în prezent este preşedinte al Asociaţiei Criminologilor din Moldova.

 

2004

În condiţiile unei obstrucţionări intransigente şi sistematice pe meleagurile natale, pleacă peste hotare, mai exact în Ucraina, la Institutul de Transport Fluvial din Ismail (sudul Basarabiei), unde deţine următoarele funcţii:

  • şef de catedră;

  • prorector pentru ştiinţă;

  • rector-interimar;

  • preşedinte.

 

2006

În cursul acestui an, activează în cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova în calitate de şef al Catedrei Drept penal şi criminologie, iar ulterior devine, prin cumul,  director al Institutului de Cercetări în Domeniul Protecţiei Drepturilor Omului.

 

2006

Revine la deja Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în funcţie de colaborator ştiinţific superior în Secţia Drept naţional, în care activează, prin cumul, pînă în prezent.

 

 

Alte activităţi:

·         director al instituţiei obşteşti Centrului de Studii Comparative în Ştiinţe Juridice;

·         membru al colegiului de redacţie al Revistei de filosofie şi drept şi al revistei Legea şi viaţa;

·         membru al comisiei specializate de acreditare a instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova, compartimentul: drept;

·         membru al asociaţiilor de criminologie din Federaţia Rusă şi din Ucraina;

·         conducător de teze de masterat şi doctorat.

 


[1]Raportul Comisiei specializate de evaluare academică şi acreditare a Universităţii de Criminologie. Comisia a fost aprobată prin ordinul Ministrului Educaţiei nr. 186 din 25 aprilie 2003 şi a activat în perioada 12 mai-11 iunie 2003.

Evenimente